Ecouri în Cripta Memoriei
Șoapte de umbre pe sticla uitării, Un ceas oprit, un puls în tăceri. Aripa frântă a vechii-ntrebări, Reaprinde lumina pierzării. Cenușa-n clepsidră se cerne cu greu, Fiecare grăunte – un timp
Când nu mă caută nimeni
Când nu mă caută nimeni, îmi pun umbra la uscat pe balcon și las tăcerea să-și ia o zi liberă. Îmi fac cafeaua dintr-o amintire caldă și o beau într-o cană desenată de absenți. Nu trag perdeaua
Iraida din Stratica
Mă izbesc de capul curios cu-o grindă Și mai bucuros, că încă nu e fața mea, Mă alint cu-o foame lesne de cuvinte Până unde poate lemnul cuvânta. Am să pun o mână peste care fierul Nici încins nu
Dialog mutual
sunetele trebuie prinse din zbor de aripi să nu cadă în urechile surzilor.
Să ce ?
Se aude în noi cum ni se face greață. Ne dor șalele-n gât cu dorul de muncă, Mai dăm pe apa Sâmbetei după Vineri cu-o brâncă Mușchiul de sticlă al lenii, de dimineață. Ne doare și gingășia
