Poezie

Timp de rezervă

1 min lectură·16 iulie 2026

Mediu

Există un sertar în mine

pe care nu-l deschid aproape niciodată.

Acolo stau diminețile netrăite până la capăt,

cafele băute în grabă,

mesajele scrise și șterse,

și toate răspunsurile pe care le-am găsit

după ce întrebările plecaseră deja.

Din rarele clipe de liniște

când orașul își stinge reclamele

și blocurile rămân doar niște umbre cuminți,

îl deschid cu teamă.

Găsesc acolo urmele oamenilor

care au trecut prin viața mea

ca ploaia prin asfaltul fierbinte.

N-au rămas mult,

dar au lăsat mirosul acela

care face memoria să creadă

că trecutul încă respiră.

Pe raftul de jos

stă fata care voiam să fiu.

Nu mă acuză!

Mă privește liniștit,

ca o fotografie uitată într-o carte,

și pare să înțeleagă

că uneori supraviețuirea

este o formă de curaj.

Afară, timpul își vede de treabă.

Ridică dimineți,

mută anotimpuri,

șterge urme.

Eu adun câteva lumini mici

și le țin în palmă.

Nu pentru că ar schimba lumea.

Ci pentru că, în nopțile grele,

un singur licăr

este suficient

ca să găsești drumul spre tine.

109

Jolanda Lászlò. “Timp de rezervă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/jolanda-laszlo/poezie/14203803/timp-de-rezerva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.