jkloungsuh

o sublimă încercare de a transcende, respectiv de a depăși limitele cunoașterii experimentale, ale realității perceptibile, având nu cauze exterioare, ci un impuls interior de a ajunge la chiar esența lucrurilor, de a realiza ceea ce nimeni, niciodată n-a mai putut. se respectă și proporțiile printre acele spații siderale.
tema este aceeași, marea urmă, amprenta care te definește în totalitate.

\"Luna zice a-uri\" - cască?
încearcă să elimini \"Zorile fac nazuri\" . mi se pare puțin nepotrivit

nu v-am verificat toate tecstele, dar fiecare creație care vă aparține are în subsolul paginii o descriere realizată de insuși autorul ?
atunci, noi cititorii ce să mai înțelegem, ce să mai întrebăm, dacă dvs. scuipați totul de la început ?
cu respect.

sigiliul*
damn

i got a clue about what you\'re living
toți știu ceea ce ești
și nu sunt nevoit să împac un copil plin de nazuri pt că și-a pierdut bucata de prăjitură
și nici să fac pe fugarul din drumul ăsta, poezia ta
am văzut, stau acolo scările, urcăm pe ele în nicio ordine
ne îngrămădim cu siguranța că da se poate
e deschisă ușa
și așa rupe fiecare sigilul și-o evaluează

like it!

finished upload...

Alena se desenează ca o Alenă.
Un suflet ce tremură parcă mereu la vârsta adolescenței, ce născocește întotdeauna întâmplări minunate. Ești ca dorul de munți: îl întâlnești și de-abia atunci îi admiri toate potecile.
Trebuie să termin astfel: dacă mă despărțiți de prietenii mei, eu nu mai pot fi nimic.
Ești o persoană deosebită prin ceea ce faci, prin ceea ce scrii. Nu încerci să pari ceea ce nu ești, ești doar ceea ce vrei și ceea ce ești cu adevărat.


aleg
\"la mulți ani, mulțumesc, bine ați venit, unde ați parcat, sper că nu ați avut probleme cu comunitarii (glumă), bine ați venit, e superbă eșarfa, mulțumesc mult, nu-i nimic, un pupic prietenesc rujat face bine tenului (glumă), da, perfect, chiar aveam nevoie de o placă de întins părul, nu merge deloc cu cosmeticele astea de tot li se face reclamă (conversație), sînt superbe florile, mulțumesc mult, bine ați venit, luați loc, cu ce vă servesc (a început), un gin tonic, și gheață, și lămîie, Claudia, te rog, fotoliul e special pentru tine, da, aia e salata, e făcută de mine, pe bune, e cu ton și nu e foarte sărată, solnița e acolo pentru cine mai vrea (sarea în bucate… - glumă), plăcintele cu brînză sînt de la mama, da, a vrut ea, arată senzațional, dar și friptura e gustoasă, și tu ce mai faci[...]\"

Cu prietenie,
Laur

\"nicio\" e forma corectă conform noului DOOM

aleg
de mâine
eu voi începe să vorbesc frumos
poate vom învăța să citim mai mult

și

singurătatea taie
și in inima cadavrului
nu mai zvâcnește nicio privire
nu se mai limpezește nicio apă

Bine ai venit pe Agonia!
first of all, trebuie să scrii cu diacritice, plus că ai ascuns o literă la lumină din primul vers.
Nu prea văd rostul finalului cu clopotele care au murit.
Baftă!

azi, pentru că boceau în mine drumuri nebătute, mi s-a făcut dor de toate cărările care încă nu mi-au furat umbra și nu mi-au răpit pasul. iubesc versul ajuns și încăput dincolo de lumea asta. aștept și pândesc pasul fulgerat de poezie, cel care plămădește gustul tuturor înțelegerilor.
poezia ta nu e altceva decât dezamăgirea apelor oceanului strâns în noi care urcă la cer și stinsa lor risipire în univers.
sincer, mi-a plăcut mult!


cu prietenie,
laur

Un amestec de anarhism, dezgust, ură si plictis, sau plictis și ură dacă e să vorbim de Bukowski. Aud numele său și mă gândesc la alcool, la misoginismul atât de puternic ce îl caracteriza. Deși, relațiile sale cu femeile sunt extrem de intense, trăite la maximum, ele durează puțin pentru că Bukowski trăiește după propriile reguli. El refuză să moară, dar și să trăiască, considerăndu-se cel mai mare scriitor al lumii.
giorrrgi, mi-a plăcut poemul tău. are acel pachet superior quality și parcă asta se anuntă incă de la început.
o zi frumoasă!

Deja am tema muzicală în minte, versurile sunt pregătite, mai trebuie doar să găsim o fătucă cât mai dezbrăcată s-o punem să cânte.
Acum serios, tecstul acesta nu este nici pe departe poezie, chiar dacă are rimă. Însă, mă gândesc că ar putea fi o poezie pentru copii, dar să-i căutăm și un tâlc.
Cred c-ar trebui să lași deocamdată rima și să scrii o altfel de poezie. Încearcă altceva, dacă vezi că așa nu merge!

Cred că în dorința de a face rimă, uitați să faceți și poezie. Pur și simplu, trântiți cate un vers fără nicio noimă, doar să sune cât mai frumos și poezia nu mai există.
Sfatul meu e să încercați ceva și fără rimă, să lasați verusrile să curgă, totul să vină de la sine.


Cu stimă,
Laur

un poem total, mi-a plăcut foarte mult.
mi se pare puțin forțat versul \"plagiez atingerea cu inima\"
și aș mai avea o mică obiecție vis-a-vis de versul \"cu tăcerea mușcând din fruct pînă la sâmbure\", prin care am un déjà vu puternic.
în rest, foarte frumos!felicitări!


îți urez o duminică frumoasă!

construiesc porumbei din hârtie și le pun fitil \"sub coadă\" să zboare, să zboare, să zboare ...

parcă spre final, poemul se pierde cumva sau ultimele două versuri rup din armonica restului, cred eu.

hop și eu să întreb de ce acel subtitlu ? măcar pune \"dedicație - cicoarea verde cu miros de pelin\" :D
dar totuși, nu văd legătura chiar dacă e dedicație!
încă o observație, poemul pierde foarte mult prin spații, îl lărgește, îl lăbărțează, cred eu.
mi-a plăcut tare mult \"instinctele mele mături supersonice vor călători prin tine prin ei\", prima strofă și evident, finalul.

can i dissapear ?
să mă fac nevăzut, așa puțin, să nu mă vadă nimeni!

am o singură obiecție: nu se susține folosirea cifrei 1 și nu mi se pare elocventă în raport cu restul textului. și aici mă refer la scrierea sa.
mi-a plăcut foarte mult inima explodată în metrou. frumos.

o seară plăcută,
Laur

și eu adresez altă întrebare: îi convine cuiva ? sau poate da.
România noastră este precum o plantă: totul se face peste ea și peste voința ei. Noi reprezentăm acel șarpe de casă crescut la sânul Europei, care din când în când mai scoate capșorul și sperie.
sunt unul dintre tinerii care au încercat să schimbe ceva, chiar și mentalități cu ajutorul ONGurilor, fundațiilor, dar cu buzunarele groase și adânci ale celor care cu adevărat \"există\" în țara asta n-am putut face nimic.
oricât ne-am revolta noi, tinerii, vom fi dați deoparte de cei care pot și \"au cu ce\". noi suntem cei care completează țara, atât.

dacă nu putem face nimic ? dacă nu putem lupta ? plecăm, fugim ? - categoric DA!

Ni s-a spus de atâtea ori „apărători ai latinitații în Balcani”,”o oază de latinitate într-o mare de slavi”,”un dig împotriva slavismului”,”păstrători ai tradițiilor latine”. Ni s-au spus aceste lucruri, dar la ce ne folosesc ele, când noi nu suntem capabili să demonstrăm tuturor ceea ce suntem în stare?(sau da ?) Istoria noastră zbuciumată cred că este o explicație, dar nu este o scuză. Nu sunt un trădator; trădator e cel ce nu acceptă aceste lucruri!
Trăim cu toții un destin de țară îngenuncheată, un destin de țară ce și-a ros genunchii cerșind mila altor popoare.
Suntem un popor căruia i-a placut (îi place) să vegeteze. De aceea, consider orice revoltă, de orice natură, benefică. Numai în acest mod vom putea ieși din această „Nirvană romanizată” până la extreme.

Părerea unui tânăr...

la favorite îmi intră toată pagina.

noapte bună!