jkloungsuh

pentru mine e senzația de închidere într-o cameră. de fapt, camera nu există, există doar un spațiu căruia ii atribui pereții. mi-i asum și probabil, aceasta asumare implică și neputința. în direcția atenuării acestei formulări imprecis-personale, manifestarea oricărui principiu este notoriu. aș aparține unui văl mai intim.
\"știe că sunt un ghem de suflet înfometat
că așa ceva ar scăpa de sub controlul oricui
mă sărută cu grijă îmi dă drumul doare și tace doare și tacȚ

hmmm, foarte plăcută această lectură.
un un text ce merită evidențiat.

PROPOZÍȚIE s. f. 1. cea mai simplă unitate sintactică prin care se comunică o judecată, o idee. 2. (log.) îmbinare de cuvinte care exprimă o ideee completă. 3. (mat.) teoremă ajutătoare care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental. 4. expresie care are un înțeles într-un anumit domeniu. &#9826; (inform.) formă propozițională din simboluri terminale. 5. cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. (< fr. proposition, lat. propositio)

ma intreb oare cand intr-adevar imi vei raspunde

așa
și ce legătură are asta cu AFIRMAȚIILE tale?
nu mă interesează ce autografe și ce prieteni ai tu, crede-mă
sunt lucruri mai importante și mai frumoase de aflat
dar iarăși ești pe lângă, mereu răspunzi exact pe lângă subiect
nu am să-mi mai pierd timpul cu tine

poezii cu logică îți doresc!

Călin caută cu orice preț motive pentru a se victimiza. Cred că ar trebui să știe că postura de editor nu-i dă privilegiul de a elibera avize. Pe ce te bazezi când spui că dle Tudor a primit păreri neavizate? Că nu sunt la fel ca ale tale? Nu încerca să impui această postură aici, noi, ceilalți, nu suntem așa proști și neavizați precum crezi tu. Sau de acum încolo ne vei imputa faptul că nu avem aceleași gusturi în poezie ca și tine? Este ultima oară când mai uit de principii și-ți răspund, dar văd că nu te mai oprești. Nu ești așa important să scriu ditamai comentariul să te atac pe tine.

Dle Tudor, dvs. decideți dacă mai postați, sau nu. Oricum, eu înțeleg ideea de text intangibil, cel puțin în ochii autorului. Acel text, care deși pentru alții sfidează logica, pentru autor păstrarea formei inițiale în care a fost scris e foarte importantă. Nu luați comentariile mele ca pe niște atacuri și nici ca pe niște sfaturi, ci ca pe niște simple păreri. Eu cred că toți suntem AVIZAȚI să ne spunem părerea, doar că, după cum probabil observați, Călin Sămărghițan înțelege prin păreri avizate, părerile care nu i le contrazic pe ale dumnealui. Personalele folosesc oficial ca rubrică pentru texte personale, dar fiind publicate în fața a peste 20 de mii de oameni, nu mai sunt atât de personale, cel puțin din punctul meu de vedere. Unii autori își mai postează la personale textele, pentru că probabil, o eventuală încadrare la poezie ar fi o apreciere prea mare pentru ei, sau pentru textele lor.
Deci liniștea vine și postând texte, chiar dacă părerile sunt dure, ăsta nu-i un motiv pentru care să ne supărăm, să prindem dușmănii and so on. Dacă scrierea unui text vă face să vă simțiți bine și publicarea lui aici deopotrivă, nu renunțați!

Noroc și sănătate

Claudia,
Când ți-am citit poemul ăla
Cu demonul în care există cel puțin un om
Am fost fericit o zi întreagă
Am înțeles, atunci
Că e unul dintre textele
Cele mai frumoase ale poeziei române
Dacă n-aș fi știut că e al tău
M-aș fi gândit că-mi aparține mie
Într-o zi de inspirație maximă
Poetul despre ale cărui versuri,
Popescu, spunea, că fiecare dintre ele
Trece prin Tăietorul de Grafomani

Într-o zi am cumpărat
O revistă literară
Unde cineva spunea că tu ești
Cea mai timidă poetă a douămiiștilor
Ți-am văzut fotografia pe coperta Grafomania Sparge România
Și asta m-a ajutat să te recunosc
Pe stradă

.....................................................

Sunt dimineți când vreau
Să deschid computerul
Sperând c-o să citesc încă un poem grafoman
Scris de tine

Claudio, poetă fericită
Cu sufletul unei grafomane flămânde
Iubită de poeți
Și urâtă de clone!

*Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

(deci, mie chiar mi-a plăcut!)

salutări tuturor din Tara Grafomaniei

Există posibilitatea de a-ți seta vocea în funcție de intensitatea schemelor, chiar și atunci când textul este destul de personal. Mie mi se pare doar o scuză, nu penibilă, ci una care ține strict de puterea pe care o are un autor după ce a scris un text. Aici, mă refer la poziția aia în care îți asumi total scriitura, deși normal ar fi ca după pliatul mecanismului(cel care dă naștere unui text) pe interior, senzația de apartenență să dispară cumva. Deci clar nu este personal, lucrurile personale rămân în sertar, or expuse undeva fără drept străin de consumat. Faptul că ceea ce spui aici este personal, este altceva, însă nu poți să spui nu mă judecați aspru, textul este personal.

Nici nu știu cum ar fi mai ok prima strofă, ori să renunți la adresarea către mamă, ori să reconstruiești. Toate astea în defavoarea patetismului, desigur. Eu aș reformula altfel, dar bine, reformulările țin de personal, ci nu textul ca întreg.
A doua strofă este cam ilogică, așa cum probabil au spus și antecomentatorii mei. Nu prea este posibil ca frica de moarte și creditele luate din bănci să dea un sens vieții. Probabil dau un sens nou, dau o altă direcție vieții, dar aici chiar tind să cred că este ceva personal. Poate ar trebui să ne forțăm mai mult pentru a înțelege, sau să lăsăm lucrurile așa cum au fost așezate de la bun început, să nu mai încercăm să le răstălmăcim. Țin minte că aceleași probleme le-am întâmpinat și-n lecturarea unor texte de ale lui Malte Persson și (poate) spre rușinea mea, nici acum nu le-am găsit răspunsurile. Și-acolo am găsit versuri mult mai ilogice, chestii simple de viață care nu aveau logică. De obicei, încerc să înțeleg ce a declanșat plecarea din punctul x și cum s-a ajuns la z. Cel puțin asta îmi doresc eu să găsesc într-un text, oricât de personal ar spune autorul că e. Căci repet, aceasta este doar o scuză, Agonia nu este un portal unde postăm texte pentru a rămâne personale.
A treia strofă chiar mi-a plăcut, mi-a amintit de un autor al cărui nume nu pot să-l spun; mai ales ultimul vers și introul. Deodată ce am spus că mi-a plăcut, trebuie să spun și că mi se pare puțin offsubject, ori pentru că nu mai apare patosul ăla din primele două strofe.
Finalul este groaznic, mai ales introdus prin \"se pare\". Aici chiar ar trebui să se renunțe la construcția aia, căci e puțin autoironică, are așa un iz de umor ieftin și gratuit. Și nu mai spun că pe lângă întreg textul mi se pare scos dintr-un alt story.

ar fi și mai frumos fără „lăptoși”, e prea căutat - așa simplu cum e, chiar nu mai are nevoie de astfel subtilități. apoi, „în seara din joia mare” e redundant. oricum, e și puțin SF, poate dacă era tăiat și mai ciudat, era și mai fain. mă rog, faci cum vrei.

nu-mi place, e ticsit de clisee. am ales sa citesc, altfel m-as fi oprit la al doilea vers. si nu ti-a reusit nimic, deloc.

săraca fată, chiar și cu AERUL TÃU, cu MIȘCAREA LUMILOR COLORATE, e doar APROAPE FRUMOASÃ?

„odată am visat că mă urma un câine mort\"? - dacă era mort, cum de vă urma? plutea?

e frumos, desi recurgi la artificiile alea tehnice etc - slashurile mai mult ingreuneaza, cel putin vizual, chiar daca dau senzatia de fashionable, ori nu-mi plac mie. apoi, nici rimele postmoderne nu-mi plac; plus versul cu poemul - chiar nu e nevoie de el, e cam emfatic. si imi mai place ca se spune frust si, in cazul asta, ajuta. cam atat.

prenume: laurentiu
nume: ion

as prefera sa-mi spui laurentiu, asa cum prefer si eu sa-ti spun ecaterina, si nu bargan. cat despre forma, ai sa vezi, poate in timp - sau asta tine doar de gusturi - cat este de importanta forma, atunci cand ai cuvintele, mai importante, ce-i drept. dar ce e mai putin important nu trebuie sa lipseasca, mai ales cand trebuie sa fie in conformitate cu ce e mai important. intelegi tu

e frumos, desi ar trebui lipsit de multe versuri, structuri etc. si sincer, as fi preferat sa-l citesc mai fragmentat, si nu sub forma asta

dle Barb, vă mulțumesc!

felicitări, anni. o să vreau cartea neapărat

vă mulțumesc mult. dmitri, așa rămâne :)

nu e zgârâi, ci zgârii
apoi, la paltonul de la TZARA, dacă te referi la brandul spaniol, e ZARA

Nici nu vreau să mă gândesc la viitoarele lansări, una mi se pare deja prea mult :) , dar sper să ne vedem acolo, cei care puteți ajunge. Oricum, vă mulțumesc că sunteți și aici, it means a lot!

multumesc, florin

Vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele de bine! Vă aștept la lansare și-mi pare tare rău pentru cei care nu pot veni, mai ales că e vorba de oameni care m-au ajutat mult, dar sper să mai apară ocazii și să avem șansa să schimbăm măcar câteva cuvinte. Cartea va putea fi cumpărată și online, din librăriile Humanitas etc.