Poezie
Autoflagelare
1 min lectură·
Mediu
Mă biciuie-ntrebarea
Unui amurg pierdut
Ce îmi frământă zarea
Clepsidrei de trecut.
Nisip de amintire
Din vieți ce nu au fost,
Îmi suflă în neștire
Cu vise fără rost.
Îmi sângerează cerul
Icoane prafuite
În care mor balauri
Prin săbii aurite.
Dar știu ca e doar vântul
Ce spulberă cuvinte,
Și-mi amăgește gândul
Cu șoapta lui fierbinte.
012544
0
Sfatul meu e să încercați ceva și fără rimă, să lasați verusrile să curgă, totul să vină de la sine.
Cu stimă,
Laur