Povești nemuritoare
Povești nemuritoare suntem toți De la bunici pân\' la nepoți, Eu sunt, tu ești, El este - Același verb, altă poveste. Ca pietrele-ntr-o albie străină Întrezărim prin ape o lumină, Și anii
Odă neputincioaselor trăiri
Mi-e sufletul învolburat de roua neputincioaselor trăiri de piatră. Vulcanii, greu își poartă lava spre țărmuri albe de granit, Și-n iadul ăsta,... poezia - o picatură amăruie ce-și sfârâie
Așteptare
Stau albastru și gândesc maro- Firide de întrebari iși ițesc hăuri sângerii ce-mi rânjesc sufletul spre tenta verzuie a bălții cu ape statute. Mi-am priponit inorogul rozaliu de-o galbenă
Gânduri de nebun
M-a-ntrebat odată unu Care e valoarea mea Însă nu știa nebunu Că balanța-i ființa sa Câte grame de lumină Crezi,măi frate,c-aș avea? Ori câți litri de iubire Poți cu mintea-ți măsura?
De ce?
Sunt atâtea lucruri pe care le gândesc,... Și totuși nu știu DE CE te iubesc. Ies afară și mă privesc pe geam ca pe-un străin, Și vad că-n piept îmi înflorește dureros un crin. Și-atunci mai
Cearta-n rai
- Þine-ți coasta înapoi Și dă mărul naibii ‘ncoace. Ne-om vedea în viața de apoi Când Iubirea ți s-o coace. - Eu cu Cain și tu cu Abel, Tu cu sabia, eu cu mărul, Eu născând, tu la
Ardere
Mi-e iarași dor de ochii tai, Și-n mine ard mocnind văpăi Toți zburătorii de-nceput Ce au râvnit să fie lut. Pășind agale printre spini De tâmple vise îmi anini, Și cerul tot mi-l
Opium de vise
Îmi iau visele și le zidesc printre cărămizi de suflet. Poate că într-o zi nimic nu se va mai nărui. Și-atunci va fi ziua judecății mele, când sufletu-mi va sta drept privindu-se în ochii pe
Potop
Ninge ! Un fulg efemer îmi așează pe pleoapă o sărutare de gheață,...apoi se topește, Un gând tresare și se prinde în învolburarea albă de fulgi - Are chipul tău. Gândurile se topesc pe pleoapa
Scrisoare de lumina
Astăzi l-am rugat pe soare Să-ți dea el o-mbrățișare Dimineața când răsare Peste cerul dumitale. Apoi l-am rugat pe vânt Ca să poarte al meu gând Pân\' la capăt de pământ, Peste tâmpla ta
Pierdut într-un vis de înger...
Odată am întâlnit un înger - Era trist. M-a privit pierdut și a zâmbit. În ochii mai purta încă un petec de cer senin. Avea o aripă frântă - un copil tocmai îl lovise cu-o praștie, crezând că
Jarul și vântul
Într-o zi, un fir de jar Sufocat în cenușar, Întâlni un vânt pribeag Ce i se lovi de prag. Fiind un element de foc, Jarul iniție un joc, Iar vântul, curios din fire, Își dădu foc la
Un strop de curcubeu
Þi-am pus în palmă curcubeul meu, Dar ai crezut că-i doar un vis, Și i-ai zdrobit culorile ca un ateu Ce ușa către cer și-a-nchis. Þi-am pus pe tâmplă-o dimineață, Dar ai crezut că-i doar un
Întoarcerea fiului risipitor
Părinte-al meu,...privește-mă ! Sunt EU - fiul cel rătăcitor; Aprinde focul și-ncălzește-mă Și adă-mi apă din izvor. Aprinde lumânare în pridvor Să vadă cerul c-am venit acasă, Căci, obosit
Schimb de roluri
Mă gândisem spre sfârșit, Unde,când și ce-am trăit. Și-mi zisesem eu în minte că ce-i cald nu e fierbinte. Și-mi venii așa deodată să-i dau vieții o corvoadă, și-i spusei eu cam așa : Uite,
Între lumină și întuneric
Între lumină și întuneric culorile dansează frenetic. Mi se-agață rozul de gleznă ca un copil de sânul mamei, iar pe tâmplă mi se prelinge un picur de albastru rătăcit în păienjenișul unui alt
Vis upgradat
Pentru tine muza mea, Visul mi-l voi upgrada, Căci lumina ți-am găsit Și nu vreau s-o compromit. Pentru tine gând pribeag, O să-mi las dorul pe prag Și-o să-mbrac cerul cu stele În lumina
Setea e izvorul
Simt cum îmi zace poezia agățată de ramurile gândurilor, ca un liliac într-o veche catredală. Pândindu-mă pe mine, eterna sete-i crește sub aripă ca o icoană de cristal. În noaptea ce-o să
Sfinx făr\' de picioare
Ca un sfinx fără picioare, Ochiul meu înfinge-n zare O privire scrutătoare Peste-a muntelui visare. Piramida ființei tale Îl îmbie cu cristale Și cu stele ancestrale Din trecute vieți
Lașitate
Sub vălul greu al propriei mele lașități, te-am ascuns iubire bine. Te-am ascuns și te-am pierdut ca pe-un vis de clopot mut. Și de ce acum țâșnești cu flori albe din povești? Oare nu știi tu
Vino Iarnă !
Vino iarnă, mai curând Să-mi îngheți acest pământ, Și-n zăpada de pe câmp Să-mi îngrop tâmpla adânc. Și să-mi torni în sânge ger Prin fereastra mea de cer, Să-mi răsară flori de gheață Peste
P(a)iața vieții
\"- Orișicine are-un preț Mai real sau mai răzleț \", Zise-odat\' un înțelept Ce-și avea prețul în piept. Și tot căuta de zor Prețul florii din pridvor, Ca s-o vândă în obor Pe vre-un vis,
Toamnă - vrajă de cristal
Toamnă - vrajă de cristal, Þi-ai întins bruma pe deal, Iar pădurii i-ai șoptit Pân\' ce frunza s-a topit. Tu - amanta ideală, Ai băgat poeții-n boală, Și în sânge le-ai turnat Plânsul tău cu
Unui copil din alte zări
Prin pădurile copilăriei mele Căutat-am eu mistere, Și pe dealurile-n floare Rătăceam plin de candoare. Iar în luminișurile toate Eu vedeam albe palate Ce-mi primeau pașii mereu Răspunzând
Călcâiul lui Ahile
Într-o zi mi-am descălțat sufletul și am pășit pe iarba-ți verde, N-am știut că pășeam cu călcâiul lui Ahile. Nu,...n-am știut. N-am văzut spinii rozelor ascunși sub roua de himeră. Am crezut
Autoflagelare
Mă biciuie-ntrebarea Unui amurg pierdut Ce îmi frământă zarea Clepsidrei de trecut. Nisip de amintire Din vieți ce nu au fost, Îmi suflă în neștire Cu vise fără rost. Îmi sângerează cerul
Propria-mi piatra funerara
Aici odihnescu-mi gândurile toate - Să le ierte cine poate, Și să-mi toarne-n somn uitarea Ca să-mi pot străbate zarea.
Rătăciți într-un vis de gutuie amară
Suntem doi călători rătăciți Într-un vis de gutuie amară Ca doi copacii desfrunziți De-a gândului rece povară. Parfumul visului ne poartă Lumini și umbre de făclie, Dar zarea noastră e prea
AM OBOSIT...
Am obosit! Mă dor cuvintele din sânge. Cu talpa gândului rănită Îmi calc pe-o inimă zdrobită, Ce miezul moale-ncet și-l frânge. Am obosit! De-atâtea frunze spulberate, Mă dor copacii mai
Pe autostrada inimii mele
Pe autostrada inimii mele Sentimente zboară-n stele, Dar la intersecția gândului amar Îmi frânează iar și iar. Carambol sper să nu facă Pân\' ce mintea o să-mi tacă, Și de ai
Călimară de cer senin
Mă privea haosul printr-un ciob de sticlă, Iar Tu mă chemai pe nume Atunci...demult, Când cerul era doar o pată de cerneală, Iar noi eram două condeie aruncate-n aceeași călimară
Spre ce abisuri mă arunci?
Nori sângerii îmi întunecă privirea: De ce-mi retezi zborul? De ce mă arunci în mocirla dorului amar? Nu vreau sa pic pe pământ arid, Nu vreau sa rodesc otravă. De ce nu mă lași să dansez pe cer
Gheață și foc
Valuri de gheață se sparg de ziduri întinse, În hăuri de vise amare, înpinse De focul ce arde cu roșii văpăi, În apa de gheață ce urlă prin văi. Și gheața te arde, iar focul te-ngheață, Chiar
Ecou de egou
Am luat marea și am strecurat-o printre gânduri Și-am văzut că,de fapt,peștii erau morți, Și doar valurile îi făceau să pară vii. Am luat cerul și l-am puricat bine, Dar erau atâția
Fabula unei oi nătăflețe
Pe-un imaș cu animale Plânge-o oaie nătăfleață, Cică tare îi e jale Că berbecul n-o răsfață. Însă-o vacă mai cornută Trece-agale dând din cap: \'- Lasă soro,...nu fi tută! Că și boul... -
Răspuns final
M-am rătăcit de-atâtea ori printre cuvinte ascuțite Julindu-mi genunchiul în gânduri nemărginite, Și-am răscolit albastrul cu roșii întrebări, Căutând răspunsuri albe-n cele patru
Forbidden dream
Freamătă apa-n talazuri Orbită de vise nătânge Răsunând in cascadă, Bizar și răzleț călător, Întinsă ți-e pânza de jar, Dospind în cuptorul de alabastru Dogoarea visării își cântă Eterna-ți
Cei patru A
Patru albe stele Lucesc în mistere, Patru felinare Þi se-aprind în cale. A visa - visare, A cânta - cântare, A mări - mărire, A iubi - iubire. Cu visare a iubi, Prin cântare a
Cioburi de gând III
TRÃDARE Cică,...pădurea se-nțelegea cu un izvor: \'-Văzuși măi frate ce-nseamnă trădător? I-am dat pe fiul meu Stejarul,să-și facă coadă la topor, Și-acum mă zbuciumă amarul văzând copiii mei
Cioburi de gând II
AMOR DE FRUNZÃ RUGINIE Amor de frunză ruginie - Nu te cunosc,dar zborul meu te știe. Ciudată poartă străvezie - De ce zăvorul tău mă-îmbie? Oglindă mută a munților mei - De ce-mi prefaci
Cioburi de gand
NECUVÂNT Pe o aripă de fluture ți-am scris, Dar ochiii tăi nu mai privesc fluturii demult. Într-o petală de nufăr,o sărutare am ascuns, Dar buzele-ți arse nu mai simt Dulcea catifea de
Soapte vegetale
Într-o dragă dimineață, Se trezi întreaga zare Că-i scăldată de verdeață, Și că poartă-n flori visare. Și strigând spre-nseninare Florile să își trezescă, Soarele zâmbind mai tare, Începu
Nostalgica ploaie
Plouă-n neștire cu lacrimi de sfinți răstigniți Pe crucea aripilor de îngeri adormiți, Plouă pe timp cu clipe de-argint brut Exorcizând vremea-împietrită în lut. Șterși sunt de ploaie și pașii
Te blestem
Te blestem cu-o poezie Dintr-un zbor de ciocârlie Înălțată spre lumină, Și-ți doresc o viață plină! Te blestem c-un cântec fin: Să ai cerul cel senin, Și în ochii doar bucurie- Împliniri
