Poezie
Cioburi de gând II
2 min lectură·
Mediu
AMOR DE FRUNZÃ RUGINIE
Amor de frunză ruginie -
Nu te cunosc,dar zborul meu te știe.
Ciudată poartă străvezie -
De ce zăvorul tău mă-îmbie?
Oglindă mută a munților mei -
De ce-mi prefaci zăpada-n ghiocei?
Și-albastrul meu de ce-l pictezi
Cu freamătul pădurii verzi?
FURTUNÃ MENTALÃ
Lumi spiralate mușcă din noi
Învolburând ploi și tornade pline de-amar,
Curcubee de gânduri sfârșesc în noroi,
Și plouă cu \'ÎNSÃ\', și tună cu \'DAR\'.
Păsări plăpânde pică în cină
Despicând zarea cu ochiul murdar,
Aripi de fluturi se zbat făr\' de-odihnă,
Topite de \'ÎNSÃ\',ori arse de \'DAR\'.
Floarea eternă se umple de ceață
Malul cătând în zadar,
Iar noi murim încă în viață -
Proscriși pe un \'ÎNSÃ\',sau legați de un \'DAR\'.
MENAJERA PRIMORDIALÃ
M-a trezit într-o dimineață banală
Cu un surâs indoielnic și neîncrezător,
Mă-mbrăcă cu o hăinuță de primăvară,
Și-mi strigă că-i sunt dator.
Da! Era ea - menajera primordială
Ce mă trezea în fiece dimineață,
Și mă lăsa în zăpăceală
Strigându-mi că se numește viață.
Și-apoi ziua-mi trecea umblând mereu
Prin munți înalți și văi adânci,
Și îmi părea atât de greu,
Căci mă târam chiar și pe brânci.
Însă-i simțeam privirea dură,
Și respirația-i mă ardea -
Era așa ca-ntr-o dresură,
Iar ea mereu mă biciuia.
În seara când ajunsei acasă frânt,
Deabea-i plăti pe jumătate,
Ea mă privi atât de blând
Că-aproape le uitai pe toate.
Mă dezbrăcă de haina greauă de pământ
Și mă spălă cu pulbere din stele,
Apoi făcurăm legământ
Că va invinge morții mele.
Și iac-așa mă aflu aici
Din nou cu dânsa-n legământ,
Și iarăși sunt un licurici
Ce rătăcește pe Pământ.
001.960
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adam Claudia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 270
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 51
- Actualizat
Cum sa citezi
Adam Claudia. “Cioburi de gând II.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adam-claudia/poezie/1802881/cioburi-de-gand-iiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.