Poezii

Poem absurd Uneori mă cuprinde o stare de bine, fără să mă gândesc la ceva special. În plan seral, uit de ce m-am moleșit într-adevăr, și caut o altă explicație. De nație sunt de obicei

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Aprilie Palidă stagiune, observatoare la malul aşteptării, Încă preoteasă răbdătoare a zilei pe jumătate, Între zgomotoasa retragere a lui Martie, Şi calda curtoazie de Mai, cu rochia

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Răcoarea ce anunță înserarea, După o zi ce te-a-ncălzit, aproape, Nu va opri în tine “sângerarea” Unui păcat ce s-a născut sub pleoape. Lovit misterios în nemurire, Când paradoxul stă

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Pendul M-am ascuns dinadins ca să nu mă vezi, Dar nu era nevoie, eram nevăzut. Mă priveai cu intenție, dar fără să știi, Că-n trecut, mă priveai cu privirea-n trecut. Mi-ai zărit

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Conștiința Aștept de-o vreme să-mi revin în pace; Nu-ngenunchez de oboseală dar, Muncesc cu râvnă chiar dacă nu-mi place, Căci sufletului meu îi sunt samsar. De m-ar ruga să mângâi o

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

El, o fabulă nescrisă si nicicând evaluată Ea, o umbră personală oglindită în ascuns; Între ei, mereu probleme dar nicicând îndeajuns, Să le bântuie destinul o prostie parfumată. Luni, făcuse el

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Într-o zi Într-o zi, m-am gândit să trăiesc în viitor; Aveam capul

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Eu sunt ateu, dar nu mereu, Doar când privesc cu ochiul minții Aproape tot ce mă-nconjoară, Așa cum biata căprioară A mai privit după rateu. Eu sunt născut ca o ființă Sau ca un

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

După cer a fost pământ. Pământul fiind uscat a cerut apă; i s-a dat apă. Moleculele din apă au început să se dezvolte; în ce... După ce a urmat viața, ce viață! Noi, voi, ei,

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Nu râde cu răbdare, nu râde cu tristețe, Iubirea e o taină ce are șapte fețe. În timp, atunci când dorul își pierde din culoare, Și când uitarea sapă în inimă...și sapă, Buchetul de lumină

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Am tăcut. Și ghicește cu care pomadă m-am dat ca să-mi treacă? Cu briză de mare ușor adiată pe-o plajă pustie dar încă dorită... Vorbeam în neștire uscate și verzi, topite pe buze dar

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Mă hrănesc cu rău; Răul câinelui care nu mai știe să latre, Al calului nebiciuit pe spate, Al carului cu roata de lemn,

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Prefer să fiu haotic, decât prost Îngenuncheat, atât cât pot să sufăr, O binecuvântare fără post, Strălucitoare. De mă vei întâlni pe-aici, pe-aproape, Vociferând de zor umanitatea, Să

IEIvanof Lucian Edmond

0

0

Când m-am gândit să scriu, nu m-am gândit că scriu Era doar o speranță, un glas, o poezie Ce melancolic parcă și totuși minunată, Mă cuprindea senină cu drag și

IEIvanof Lucian Edmond

0

0