Poezie
Ciudata mea anomalie
1 min lectură·
Mediu
Când m-am gândit să scriu, nu m-am gândit că scriu
Era doar o speranță, un glas, o poezie
Ce melancolic parcă și totuși minunată,
Mă cuprindea senină cu drag și voioșie.
Prescris sau nu, destinul, ce mi-l citeam în palmă,
Ce m-ajuta adesea să mă trezesc din noapte,
Nu m-ajuta teribil să-mi ispășesc pedeapsa
Ce mi-am închipuit-o determinat de fapte.
Normal, sunt doar o muză și nicidecum ființă;
Căci motivarea strictă de a nu-mi fi fidel,
M-a rupt de conștiință și de natura vie,
M-a transformat în rouă, în vin și în oțel.
De regulă, nu stăm la rând degeaba;
Un pic, ne mulțumim cu o speranță,
La fel cum speră robul și cu roaba
Că vor trăi cândva în siguranță.
001.075
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ivanof Lucian Edmond
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ivanof Lucian Edmond. “Ciudata mea anomalie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivanof-lucian-edmond/poezie/14064910/ciudata-mea-anomalieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.