Poezie

Eu sunt ateu

1 min lectură·3 aprilie 2015

Mediu

Eu sunt ateu, dar nu mereu,

Doar când privesc cu ochiul minții

Aproape tot ce mă-nconjoară,

Așa cum biata căprioară

A mai privit după rateu.

Eu sunt născut ca o ființă

Sau ca un fel de aluat,

Nu sunt femeie, nici bărbat,

Și nu-mi displace vreo credință

Când sunt beat.

M-am comportat și ca ascet,

Mișcând din când în când privirea,

Și cuprinzând nemărginirea,

Mă regăseam la fel de drept ca un ecou.

Nu sunt erou, sunt doar o umbră

Sau doar o amintire sumbră,

A câtorva perechi de stele

Ce mi-au căzut aproape-n dar, de undeva.

Eu sunt ateu, dar nu mereu,

Doar când o ucigașă roabă

A necuprinsului infern,

Se descotorosește-n grabă

De pruncul său,

Un pic matern.

Sunt credincios, dar nu credința

M-a zămislit ușor, ușor,

Ci doar o ață și-un fuior,

Lucrate-n taină de-o ființă.

Deci nu-s ateu așa, de tot,

Ci mai degrabă o lumină,

Văzută noaptea fără vină,

De cineva necunoscut, nicicum pervers, nici idiot.

Vă mulțumesc acum, degrabă,

Căci mă reped la așternut;

Nu-s obosit, ci doar tăcut,

Și din tăcere mi se-njgheabă

O rugăciune...la trecut.

00878

Ivanof Lucian Edmond. “Eu sunt ateu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivanof-lucian-edmond/poezie/14068834/eu-sunt-ateu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.