Poezie

Ciudat

2 min lectură·5 februarie 2015

Mediu

Prefer să fiu haotic, decât prost

Îngenuncheat, atât cât pot să sufăr,

O binecuvântare fără post,

Strălucitoare.

De mă vei întâlni pe-aici, pe-aproape,

Vociferând de zor umanitatea,

Să cauți să nu-mi dai pe loc dreptatea

Ce-o porți, sau nu, pe buze sau sub pleoape.

Sunt eu, și singur, si senin, și cuget;

Nu mă-ndoiesc că vrei și tu ca mine,

Străvechiul testament, citit de cine,

Nu l-a trăit sau l-a creat în suflet.

Ești calmă, nu te văd inaugurată,

Și nici măcar redusă în măsura,

În care ți-aș putea iubi cultura

Care o ai sau nu, sub pielea preacurată.

Mai, mai, că mă încurc și nu-mi dau pace,

Când văd că nu-mi răspunzi cu-acea rușine

Ce m-a-ndemnat mereu să râd de mine,

Sau să mă fac, fără apoi desface.

Nu știu deloc, de unde mi-ai furat-o,

Acea fragilă ordine verbală,

Cu care t-interlocutam într-o banală,

Și propriu-zis romantică serată.

Sunt eu, am fost mereu de-această parte,

Nu m-ai zărit, și nici măcar să cauți

De undeva să-mi susuri adevărul,

Nu cel descris în minte, ci în carte.

E cel puțin mereu, dar sacadat,

Un ritm ce mi-l pastrez ca amintire,

O inimă ce-mi bate în neștire,

Pe-un catafalc clădit în mod ciudat.

00961

Ivanof Lucian Edmond. “Ciudat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ivanof-lucian-edmond/poezie/14064912/ciudat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.