Iuliana Serban

Maria, iti multumesc... Ca m-ai auzit si ca ma crezi... De-ai stii cat de mult mi-e dor de acele zile obisnuite din viata noastra!

Mi-a placut cum iesi in drum... Poate n-ar strica sa-ti iei locul cu tine pe drum, ca sa nu fi tentata sa te intorci.

imi place \"la o aruncatura de om\"...

costel: am modificat, acum suna mai bine???

mirart: cauta radacinile in oglinda...

Spunea cineva ca fiecare om vede in jurul lui atat frumos cat exista in el insusi...
Fizica? Nu e altceva decat un model schematic al modului in care se manifesta lumea... O lume care are inca multe de spus... si multa poezie de dat...

Domnule Nexus,
O sa-ti reimprospatez memoria. O parte din "delicateturile" dvs se afla mai sus, alta pe forum. Revenind la Juliettta, sper ca randurile de mai jos iti vor spune ceva (si tie si amicului costel):

"Da, Julietta ne place si ca scrii din nou si CE scrii. Keep it up the good work !!!" - (comentariu nexus la textul "Iar ochii tai nasc fluturi" – semnat Julietta)

"Frumos, Julietta, din ce in ce mai clara in expresie, in limbaj, in forta de sugestie.Pe unii ii deranjeaza ca te laud si-ti pun stelute, sper ca nu si pe tine. Julietta, parca plecasesi la un moment dat. Ma bucur ca te-ai reintors. Nu mai pleca, nu mai fa jocul altora, nu le mai da satisfactie, ofera-ti tie propriile satisfactii. Mai vorbim."
(comentariu costel la textul "voiam sa traiesc..." – semnat Julietta)

"Daca tie nu-ti place un autor sau altul, este OK. Eu te inteleg. Perfect. Dar asta nu inseamna ca nici mie nu trebuie sa-mi placa. Poate gusturile mele sunt proaste. Dar sunt ale mele. Si daca dau o steluta Juliettei, o dau pentru ca asa cred eu, ca merita. Pentru ca am vazut un om care munceste si mai face si progrese. Ea va trece fluierand in viitor pe langa multi autori, daca o tine asa. Iar eu am incurajat-o pentru ca m-a emotionat lupta ei cu condeiul. Mi-a provocat o emotie estetica, daca vrei.Ceea ce nu s-a intamplat citindu-ti pseudoeditorialul. Mai putin subtitlul, asa cum am mai spus.
Bun subtitlu!"(comentariu costel la textul "poezie.ro" – semnat Perseu)

"Am prostul obicei de a citi si printre rinduri. Iar si iar si iar ( fara macar a avea puterea de a o recunoaste deschis si a incepe o cruciada pe fata ceva de genul unei liste de semnaturi) Perseu deplinge
plecarea lui Herjeu de pe site ( eu unul nu cred sa fi plecat multi scirbiti in afara de el )Tintele sale predilecte sunt cei care nu s-au aratat impresionati ba chiar s-au bucurat de plecarea respectivului.
Treaba cu exemplul de poezie nereusita este clar o polita platita Juliettei pt ca s-a bucurat de plecarea "Magistrului"
[...]
Iata ca unul care plateste polite pe baza unor polemici ajunge sa strige despre ridicarea nivelului moral" (comentariu nexus la textul "poezie.ro" semnat Perseu)

E suficient, sau mai aveti nevoie si de alte exemple?

In cazul in care m-ati intreba daca poeziile sunt ale mele, v-as intreba ce anume va face sa credeti ca nu sunt... La Julietta erau destule argumente (evident, pentru cine vroia sa vada...)
Acel "pacat ca a fost prinsa!" nu era altceva decat o ironie - care reiese clar din contextul in care era plasata.
Nu sunt de acord cu fluturarea "biografiei" pe site, fiindca mi se pare normal sa se aprecieze in primul rand calitatea textului, in afara influentelor subiective pe care le induce raportarea la persoana. Nu-mi place nici sa ma ridice in slavi cineva doar lasandu-se impresionat de CV-ul meu, si nici sa ma puna la colt fiindca "nu-i place figura mea". Este un spatiu in care ma impun prin ceea ce scriu, prin modul in care reusesc sa transmit celorlalti ceva din ceea ce sunt.
Nu ma deranjeaza sa fiti intelectual. Ba chiar v-as fi dorit sa fiti. M-as fi bucurat. Poate nu s-ar fi ajuns aici. Dar evident, probabil ca avem definitii diferite pentru notiunea de intelectual.
A... inca ceva... CONSTIINTA colectiva este un semn de evolutie. Multumesc!

Revenind acum la "amicul" costel...
n-am facut nici o referire nicaieri cu privire la interventiile tale referitoare la textele mele. Asa ca nu divaga aiurea.
Ti-am spus si am si repetat ce m-a deranjat. Te-as ruga sa recitesti "citatele" de mai sus si comentariile tale ulterioare. Am senzatia ca exista acolo niste raspunsuri, inclusiv la intrebarea "de ce trebuie sa-ti ceri scuze". Cat despre merit... probabil ca n-o merita prea multa atentie unul care imi da cu parul in cap fiindca i-am atras atentia ca nu e frumos sa arunci hartii pe strada, dar in masura in care violenta gestului sau imi poate afecta viata, a mea sau a altora, nu pot sa-l ignor pur si simplu. Cu atat mai putin sa-l laud.

Draga costel,
Ma amuza "grija" ta. Afla ca nu m-a "aruncat" nimeni in lupta. Obisnuiesc sa ma "arunc" singura, atunci cand consider ca e cazul. Nu m-a atras niciodata statutul de pion, imi place sa fiu regina. Si nu intru decat intr-o lupta despre care cred ca imi apartine si mie, unde am ceva cu adevarat important de aparat.
Exact cum spuneam, ma asteptam la o astfel de reactie. Sa stii ca nu m-am implicat in clubul lui Radu Herjeu asa, fiindca n-aveam ocupatie acasa, sau fiindca m-a dat gata "autoritatea" lui. E vorba de credinta in niste valori. E vorba de a incerca sa si faci ceva, nu doar sa te ascunzi dupa titluri. Si nu obisnuiesc sa-mi perii sefii. Nici macar la serviciu, cu atat mai mult in preocuparile personale. De regula apar OMUL, IDEILE, VALORILE in care cred. Lupta mea nu e una de "hai sa vedem cine-i mai tare – sper sa fii tu cel care cedeaza", ci de "nu-ti permit sa arunci cu noroi".
"Nu te lasa asmutita de el, el nu-ti vrea binele, te arunca intr-o lupta care nu e a ta, ci a lui personala." – Ma faci sa rad. Ce-i asta? Un slogan ieftin de manipulat electoratul?
Poate tu n-ai sarit la gatul Juliettei (nu vreau sa amintesc comentariile "prietenului" nexus (!)). Oricum, nu despre asta era vorba. Era vorba despre faptul ca, patruns fiind de "fiorul poetic al Juliettei" te certai (in stilul tau caracteristic, aruncand mizerii) cu toti cei care indrazneau sa sustina ca Julietta n-ar fi evoluat, ci e vorba despre cu totul altceva. Lasand la o parte faptul ca nu ti-ai cerut scuze apoi fata de nimeni, nu s-a legat nimeni de tine, ai generat singur conflictul asta, avand probabil "motivele" tale.
Nici eu nu am nimic cu tine personal. Am cu manifestarile tale.
In ce priveste capul meu, nu-ti fa griji. Il sustine ceea ce se afla inauntru. Si de stat, stau de mult pe propriile picioare. Si stau vertical.

... doar daca te-ai obisnuit prea mult cu intunericul...

Ma gandeam, citind... As vrea sa fiu eu insami o \"biblioteca\" a gandurilor oamenilor... Rasfoindu-i sa ma regasesc.

Cat timp inca te doare, nu te vei obisnui...
Cat timp nu te vei obisnui, vei gasi poate motivatia sa lupti...

Ce pacat ca nisipul ascunde multe cutii de rezonanta care n-ajung sa devina viori fiindca nu le descopera nimeni... sau fiindca nu ajung la lumina.
Mi-era dor sa ascult...

Nu m-a deranjat observatia ta. Si eu \"vizualizez\" de regula ceea ce citesc. Tu incerci sa reprezinti totul raportandu-te la geometria spatiului cu care esti obisnuit (euclidiana, sa zicem :) ). Ori poezia transforma spatiul, ii da dimensiuni si proprietati noi. In viziunea mea exista doua tipuri de forme: forme brute si forme subtile, generate de semnificatii...
Obisnuieste-te sa privesti liber... sa-ti construiesti geometrii...
Eu am o proiectie vizual-mentala a ceea ce scriu, dar n-as putea s-o desenez pe o foaie... face parte dintr-un alt spatiu...

Eu nu trasez linii pe o tabla. Cautarea este in ambele sensuri in acelasi timp. Geneza lumii mele este punctul de sprijin, centrul de greutate despre care spuneam in comentariul anterior ca il multiplic incercand sa evoluez ca parte a unei constiinte colective (daca aceasta \"multimplicare\" este un semn de mobilitate, poti sa consideri ca e mobil). Nu m-am gandit nici o secunda la vectori si alte asemenea...
Ma refeream la ideea de clepsidra... ca la o forma care uneste doua univesuri nelimitate (trecut, viitor) intr-un singur punct de intersectie... Deci nu ma intereseaza forma sub care exista clepsidra inainte sau daca exista...
Nu poti separa lumea de punctul de sprijin... se definesc reciproc...
Cam alambicata logica ta.

al treilea vers din strofa a doua: \"sa n-aud si sa n-ai cum sa ma mirosi\" strica ritmul...
in rest... descriptiva...

Pan: N-a oprit-o...

roua: imi construiesc echilibrul tinzand spre inalt, multiplicand totodata centrul de greutate. Iti multumesc. Il caut...

Incercare de-a te jigni? N-o vad... Nu vad decat ca, fara sa stii nimic despre mine, ai facut tot felul de afirmatii gratuite, cum ca as fi preluat din exterior un sistem de axiome fara sa-l regandesc... ba mai mult, ca nu l-as fi inteles... etc. In rest, n-ai spus nimic. Nimic care sa-ti sustina un punct de vedere \"original si coerent construit\".
N-am vrut sa fac parada de nimic. Am vrut doar sa spun ceva. Daca s-a inteles, bine, daca nu, nu.
In ce priveste \"chestia\" cu rasplata, ar fi asa doar in cazul in care arta ar fi un exercitiu de stil si de a te face remarcat. Asa cum am spus deja, nu ma intereseaza o astfel de arta, nu-mi spune si nu-mi da nimic in afara de o suprafata estetic construita. Nu este altceva decat un gol frumos ambalat.

N-am spus ca trebuie sa copiezi pe cineva si nici ca trebuie sa iei raspunsuri de-a gata. Dar nici nu cred ca poti evolua de unul singur, fara confruntare cu ceilalti. Orice intalnire cu un om poate fi un prilej de a-ti pune intrebari si de a gasi raspunsuri – evident, ale tale proprii.
Imaginea noastra despre lume este influentata mult de ceea ce vedem in jurul nostru. Daca te-ai naste infirm si n-ai avea posibilitatea sa iesi dintr-o incapere toata viata si daca in plus n-ai dispune nici de alte mijloace de informare suplimentare, \"realitatea\" ta s-ar reduce la acel spatiu, n-ai avea nici cea mai mica idee despre ceea ce se-ntampla afara. Nu-ti poti pune intrebari despre un lucru de care habar n-ai ca exista. In mod similar, daca tot ceea ce vezi este doar o imensa blazare si alienare, exista foarte mari sanse, in cazul in care nu esti inzestrat cu calitati intuitive deosebite, sa nu poti depasi cadrul realitatii cu care te-ai obisnuit. Sa nu te poti \"descoperi\", fiindca n-ai instrumentele de a o face. Ca sa poti alege, trebuie sa ai mai multe variante. Viata ti-o schimbi singur, dar doar in momentul in care se intampla ceva in viata ta care sa provoace acea schimbare. Atata timp cat conditiile raman aceleasi, vei ramane acelasi.
Spui ca n-ai nevoie sa-ti descopere cineva propriul eu. Nu se pune problema sa vina cineva sa-ti spuna \"draga Hermann, hai sa-ti spun cum esti...\" (desi e mare lucru si asta, sa stii!), ci ca, pe baza modului in care gandeste un om, pe baza atitudinii lui de viata sa tragi niste concluzii.
In ce-i priveste pe \"big brother-ii\" tai... hai sa nu pozam in victime... nu toti oamenii care se impun au un interes personal la mijloc sau iti vor raul. Si apoi, nu-ti impune nimeni cu sila nimic... daca vrei sa inveti ceva bine, daca nu, nu...

Nu cred ca e o \"constanta\" sociala... ar insemna sa admitem ca orice sistem social este din start prost construit, ingloband o astfel de manifestare contradictorie care duce la anihilarea lui... Si apoi, nu sunt de acord ca aceasta criza s-a manifestat in orice timp al istoriei. Desi dispunem de un volum imens de informatii comparativ cu predecesorii nostri, desi tehnologic am evoluat foarte mult, suntem mult mai putin integrati in organismul social decat ei. In trecut oamenii isi stiau locul, chiar daca viata lor se desfasura intr-un spatiu extrem de restrans. Stiau ce vor, raporturile lor cu ceilalti erau nu mai profunde, dar sigur mai clare. Alienarea umana, comportamentul mecanic si blazarea, ca fenomene, sunt caracteristice societatii moderne.
In ce priveste piramida lui Maslow, nu cred ca este universal valabila. Nu cunoastem inca multe despre modul in care este organizata structura psihica umana, despre mecanismele care declanseaza motivatii. Sunt convinsa ca un om aflat pe o treapta superioara de evolutie umana, ajuns in situatia de a nu avea ce manca, nu va regresa la stadiul de animal interesat doar in a-si satisface nevoia primara de hrana cu orice pret, chiar ucigand daca e cazul, ci va fi motivat in actiunile sale macar de dorinta de a-si conserva calitatea umana, daca nu de mai mult. Si apoi, exista oameni care fac greva foamei, sau care isi risca siguranta fizica pentru o anumita cauza sau pentru a-i salva pe alti oameni. Cazuri aberante? Cred ca exista niste interdependente mult mai subtile in cadrul sistemului nostru de nevoi...
In ce priveste intrebarea ta... la baza oricarei actiuni umane si a oricarui sentiment sta o motivatie... Vocatia aspiratiilor inalte? Daca prin vocatie intelegi prezenta acelui sambure de evolutie umana, da... nu cred ca ai de ales...

Pt alooper21: adevarul, ca realitate filozofica, nu ma intereseaza, decat de dragul argumentatiei. Ma intereseaza reflectarea lui in constiinta umana, aceasta reflectare fiind singurul generator de motivatii si valori.
Pt Hermann: imi pare rau ca de regula oamenii au senzatia ca stiu atat de multe despre ei si despre lucrurile din imediata lor apropiere incat considera perimat sa-si mai puna intrebari asupra lor sau sa-si reevalueze sistemul de referinta. In ce priveste nelamurirea ta, nu era vorba de a merita \"sa ai acces\" la cultura. Ma refeream la transformarea pe plan uman care ar trebui s-o declanseze in tine un act de cultura. Eu nu sunt adepta ideii de a face arta pentru arta. Ii detest atat pe snobii care consuma arta doar pentru ca \"da bine\" cat si pe cei care o produc din aceleasi considerente, ca exercitiu de stil si accesoriu de personalitate. Urasc artificialul si consider cultura tot ceea ce are in vedere si ca unic scop o evolutie umana, atat una la nivel individual, cat si una la nivel colectiv. Daca ai fi criminal, evident ca ai avea dreptul sa privesti un tablou de Van Gogh, dar atata timp cat te uiti la el ca la un perete mazgalit, fara sa intelegi nimic, e egal cu zero. Am pus problema meritului fiindca de foarte multe ori primim fara a ne simti datori sa dam la randul nostru ceva. In ce priveste cultura, atunci cand genereaza o transformare pozitiva in tine, mi se pare normal sa faci in asa fel incat cel putin sa respecti, daca nu sa incerci sa generezi la randul tau acceasi transformare in ceilalti, in modul tau propriu. E singurul mod, cred, prin care-i poti rasplati pe cei care ti-au dat atat de mult, nelasandu-i sa lupte singuri.
Antuna, n-ai inteles ce vreau sa spun..., sincera sa fiu nici nu stiu daca are vreun rost sa explic. Astept cu interes sa ne delectezi cu texte originale, pline de \"scantei\" si provocari intelectuale si poate atunci mai \"vorbim\"...

Deosebit de frumos si simplu... Nu cred ca pot spune mai mult decat drumul prin Calea Lactee...