Cuvintele se învolburează împletindu-se în gânduri rezonante în cutia craniană.Tot restul corpului preia sensul acestor cuvinte și îl transferă în stări imediate. Și mă simt bine. Sau rău. Sau nu mă
Înțelepciunea alină prin gânduri, în primul rând, sufletul. Dacă nu s-ar întâmpla acest lucru, omul, prin excelență, s-ar împotmoli, starea de neliniște prin necunoașterea înconjurului ar rupe orice
Virtutea sălăsluiește deasupra tuturor lucrurilor comune.Ea nu are nevoie să fie scoasă în evidență pentru că există prin sine.
Laudele și înjurăturile îndreptate către virtute și către cei care o
Tristețea stă în firea lucrurilor. Fiecare dintre noi,zilnic, avem stări ce ne aduc întristarea. Ea poate să fie mai mult sau mai putin profundă. Depinde de factorii ce o determină și de puterea
Culeg roadele nesiguranței ce am protejat-o în subconștient de-a lungul timpului petrecut în locul denumit \"aici\".
Mă confrunt cu o oboseală paranoică ce îmi linșează tăcută și cu o precizie
Lovesc cu maceta cuvântului ori de câte ori mi se oferă posibilitatea să înfierez imbecilitatea umană adusă de unii semeni în prim planul vieții cotidiene.Nu cred că a existat mai multă demagogie,în
Viața reprezintă fluidul ce curge într-un singur sens,de la minus la plus,de la inocent la înțelept.
Încercăm uneori să schimbăm cursul impus al vieții,însă o forță aflată mai presus de înțelegerea
Privesc prin ochiul de fereastră ce se deschide ori de câte ori îmi îndrept privirea spre unghiul din viață care îmi provoacă starea de melancolie.
Simt adierea liniștii tulburate ce mă înconjoară
Vis prea frumos ce-mi prelungești iar viața-n primăvară,
Cu flori ce-mi cad tot dalbe la picioare,
Îmi umpli fruntea cu al tău pământ de soare,
Ce tot străluce dându-mi fiori de ceară.
Vis prea
Fericit,nu de moment,fie cel ce trăiește în necunoaștere.Nu suferă.Trăiește clipă de clipă din instinct.
Suntem în exterior un înveliș carnal,animalic.
Sufletul poate fi bun iar spiritul
Fie-mi ruga primită de sufletul Meu să pot să ascult unduitul de șoapte.
Legământule,ce-mi izbești în tâmple să ieși,mă prosternez în fața ta!
Tu însemni pentru mine iubire și moarte.
Ești
Anomalia stratificării gândurilor umane decurge din diferența înțelegerii fiecăruia a realului și irealului conceput în Eul propriu,diferență subliniată,în special, de puterea Sinelui de a
Firida cu bunătăți a vieții, de multe ori acționează ca un elevator,nepermițând în nici-un fel să o atingi.
Cât de nedreaptă este viața uneori!
Protejații sorții se îmbuibă material din viață.
Supa vieții crează și transformă în permanență ingredientele acceptate ale existenței,având o continuitate absolută.
Noi,oamenii,suntem condimentul ce colorăm această supă, dându-i deopotrivă și o
Un verde-albăstrui îmi luminează clipa.Mă văd într-un ocean de doruri,înotând să-mi salvez gândul de viața ce mă apasă.
Ating cu degetele milioane de baloane în care sunt închise vise.Unele se sparg
Îmi ucid zilele monotone cu gândul la o nouă zi pe care,de fiecare dată,o doresc plină de viață,satisfăcătoare și culegătoare de amintiri nepieritoare.
Comprim timpul scurs în momente și îl
Te simt cum te apropii,
Zi de zi,clipă de clipă
Și când mă ajungi,mă încovoi de spate
Să-ți fac loc să pătrunzi în mine.
Mă așezi apoi pe un pat de lemn,
Făcut dintr-un copac scorburos
Și
Iubito,te aștept în parcul Cișmigiu,
Pe aleea cu platani,la podul împletit din piatră,
Să fie iarnă și să ningă iar,
Să ne privim, și-n ochi să ne apară imagini,
Amintiri de când eram doi
Timpul zboară în uitare,
Figuri de eroi legendari se duc.
Rămâne numai sufletul din ei,
Să vă crească,să deveniți oameni.
Voi,sunteți urmașii lor
Și vreți să pătrundeți în neant,
Să cunoașteți
Ce-ai reușit să devii
Mutat în clepsidră
De la trecut spre viitor?
Ce oase sfărmăcioase ai strâns în mână
Să-ți acoperi trecutul?
Nu ești decât o boare de vânt
Ce culege amurgul.
Curând
Pământ sfărmat de picioare,
Ce sunet îți iese din pântec?
Prin gurile tale de foc
Încerci să întrebi omenirea.
Þi-e roșu cuvântul
Și fierbe-n incandescență.
Aripile ți-s frânte
De prea multe
Un fir infim leagă realitatea cotidiană de necunoscutul tăcut și rece.Un pas greșit,accidental și trecerea în neființă este imediată.Sunt oare liber să-mi aleg momentul pasului?M-am născut având în
Viața pe pământ a fost creată cu un scop.Nefiind zei,ci făcând parte dintre creaturi,oamenii nu pot defini în adevăr acest scop.Ei îl intuiesc prin propriile simțuri,prin înțelegerea lor.Să nu uităm
Cai de fum răzbat prin obloane,
Mă împresoară cu coame de foc,
Mă trezesc să miros iz de foame
Întors de veacuri în acest loc.
Colorat în negru e cerul
De prea multe tristeți aflate în
