Poezii

Vis prea frumos ce-mi prelungești iar viața-n primăvară, Cu flori ce-mi cad tot dalbe la picioare, Îmi umpli fruntea cu al tău pământ de soare, Ce tot străluce dându-mi fiori de ceară. Vis prea

Te simt cum te apropii, Zi de zi,clipă de clipă Și când mă ajungi,mă încovoi de spate Să-ți fac loc să pătrunzi în mine. Mă așezi apoi pe un pat de lemn, Făcut dintr-un copac scorburos Și

Iubito,te aștept în parcul Cișmigiu, Pe aleea cu platani,la podul împletit din piatră, Să fie iarnă și să ningă iar, Să ne privim, și-n ochi să ne apară imagini, Amintiri de când eram doi

Timpul zboară în uitare, Figuri de eroi legendari se duc. Rămâne numai sufletul din ei, Să vă crească,să deveniți oameni. Voi,sunteți urmașii lor Și vreți să pătrundeți în neant, Să cunoașteți

Ce-ai reușit să devii Mutat în clepsidră De la trecut spre viitor? Ce oase sfărmăcioase ai strâns în mână Să-ți acoperi trecutul? Nu ești decât o boare de vânt Ce culege amurgul. Curând

Pământ sfărmat de picioare, Ce sunet îți iese din pântec? Prin gurile tale de foc Încerci să întrebi omenirea. Þi-e roșu cuvântul Și fierbe-n incandescență. Aripile ți-s frânte De prea multe

Cai de fum răzbat prin obloane, Mă împresoară cu coame de foc, Mă trezesc să miros iz de foame Întors de veacuri în acest loc. Colorat în negru e cerul De prea multe tristeți aflate în

Trepte abrupte și line Ne-ndeamnă să facem în viață Mai mult rău decât bine. Câteodată-s parșive, Dau impresii neclare Că sunt puține. Metal,piatră sau lemn, Fiecare născute într-un

Stau și visez, Filozofez de ce nu zbor, Cum de m-am trezit pe pământ, De ce trăiesc și de ce mor. Cuvinte nesfârșite De-aș aduna într-o carte, Nu ar putea să însemne

Pasăre de foc Lunecă în sufletul meu Și-mi încălzește gândurile. Pasăre titanică Pătrunde în inima mea Și-mi mărește credința-n iubire. Pasăre cu aripi albe Zboară cu gândul meu Și mi-l

Cad în genunchi și îmi plec fruntea spre izvorul de viață. Întind privirea dincolo de realitatea vieții și mă afund într-o clipă nesfârșită de fericire, iar trupul mi se inundă de un tremur

Visez nemurire trecută prin chinuri terestre, Trăiesc cu durere visând fericire, Mă agăț cu putere de pământ și de apă, Mă purific continuu prin focuri de lavă. Bătaia razei de soare în ochii

Univers clădit în șoaptă ca un scâncet de copil, Mă apropii de-a ta roată și mă îmbeți cu viers și tril. Agățat de timp mă împart între două lucruri sfinte, Puritatea vieții-n start

Te-ai stins dintre noi Ca un tropot de cal albastru. Ai vrut să ai dreptul la timp Să-ți măsori imensitatea Și ai urcat unsprezece elegii de un roșu vertical Până în măreția frigului. Ai

Spre culmi visate mă înalț Pe un fuior de curcubeu... Am ploaia-n spate,iar în zare Speranța că zilele îmi vor fi pilduitoare. Culeg din amurg, Un foșnet de pas de gazelă Să pot călca în

M-am încropit din lut și duh În creuzet ales de soartă, Viața s-o iau de la-nceput Cu griji, cu fericiri, cu tot, Să simt plăceri, să simt năduf, Să-njur, să râd, să plâng... Mă rog cuvios lui

Peisaj lacustru de iarnă Cu pomi decojiți de frunză și poamă, Vifor turbat se plimbă-n neștire Albul zăpezii-i amețitor de iubire. Copacul etern se zbuciumă-n mine Viața s-o simt curgându-mi

Căzut e cerul peste mine, Mă simt iar gol,oare e bine? Mă simt trudit,rupt în bucăți, Mă-nprăștii-n zări,în libertăți. Frumoasă viață din povești Unde a naibii ești? Te strig de-atăția ani și

Primul fulg de zăpadă Coincide cu prima clipă de viață. Primul sunet de cădere Este începutul zilelor mele. Pământul turbat îl prinde în gheare Și îl sugrumă,făcându-l să dispară.

Contemplu gândul și îl înfășor pe o viță-de-vie, Mă amețesc de parfum și sorb licoarea rubinie. Mă văd în oglinda vremurilor faste Călcând pe frunze vii și totuși moarte. Ascult muzica

Lacrimi picură în suflet anafură, Stropi de farmec și lumină Se preling ușor pe strună. Sunet dulce și tăcut inimi-i de așternut. Bobi de soare și de lună Se adună toți în

Călăreț singuratic în noapte Aprinzi doruri de ducă și moarte. Culegi suflete despuiate de vină Le îndrepți către rău și lumină. Toți cei care simt gust de țărână

Pădurea verde din copilărie O simt cum cântă numai bucurie. Frunze și crengi vibrează la tot pasul, Melodii dulci cântate cu tot glasul. Apele reci și clare mă