Poezie
Retraire
1 min lectură·
Mediu
Pădurea verde din copilărie
O simt cum cântă numai bucurie.
Frunze și crengi vibrează la tot pasul,
Melodii dulci cântate cu tot glasul.
Apele reci și clare mă descântă,
Mă cheamă iar la ele,mă salută.
Pătrund încet în gândul de poveste,
Mă agăț de vorbe și amintiri terestre.
Fire de iarbă legate cu șirag de perle
Mă umplu de iubire,mă fac să cred în stele.
Ah,tu natură,cea renăscută-n mine
Viața aceasta sacră o retrăiesc cu tine!
Pământ sculptat cu raze de lumină
Colțul de rai l-ai plămădit în tihnă.
Ai folosit la viață și suflet și căldură
Verdele crud l-ai îmbinat cu albastrul din natură.
Sunt copleșit de sunet și culoare
Văd cerul împânzit cu aurore boreale.
Trăiesc intens,o clipă,atât cât am visare,
Doresc să fiu iar tânăr îmbălsămat în soare.
002323
0