Coborâtori din stele și călători în timp străbatem viața finită prin vibrațiile infinitului.
În momente delicate suntem câteodată ipocriți,nu ne dăm seama de supremul vis-real denumit
Îmi ucid zilele monotone cu gândul la o nouă zi pe care,de fiecare dată,o doresc plină de viață,satisfăcătoare și culegătoare de amintiri nepieritoare.
Comprim timpul scurs în momente și îl
Un verde-albăstrui îmi luminează clipa.Mă văd într-un ocean de doruri,înotând să-mi salvez gândul de viața ce mă apasă.
Ating cu degetele milioane de baloane în care sunt închise vise.Unele se sparg
Supa vieții crează și transformă în permanență ingredientele acceptate ale existenței,având o continuitate absolută.
Noi,oamenii,suntem condimentul ce colorăm această supă, dându-i deopotrivă și o
Cum trece timpul...!Mă gândesc la trecut.Mi-e dor de el.Mi-e dor de mine inocent.Aș vrea să retrăiesc iar simțurile apuse,cu aceiași intensitate,necunăscător și integrat complet în univers.
Lovesc cu maceta cuvântului ori de câte ori mi se oferă posibilitatea să înfierez imbecilitatea umană adusă de unii semeni în prim planul vieții cotidiene.Nu cred că a existat mai multă demagogie,în
Peste pietrele cubice ale anilor se prelinge un firicel de ură.În calea lui se adună mizeriile din fiecare om și se învolburează, creând un torent ce străbate distanțe și timp, cu viteze
Privesc cerul îndepărtat, iar gândul despre infinitate, născut în mine, se aventurează în toate cotloanele universului coagulând și curbând relația timp-spațiu,în ideea de a fini marginile
Visez nemurire trecută prin chinuri terestre,
Trăiesc cu durere visând fericire,
Mă agăț cu putere de pământ și de apă,
Mă purific continuu prin focuri de lavă.
Bătaia razei de soare în ochii
Tresar ori de câte ori durerea îmi atinge ideile existenței.
Mă înconvoi,fără să tulbur starea de veghe a subconștientului și pregătesc măsurile cuvintelor ce vor face loc binelui izvorât din
Culeg roadele nesiguranței ce am protejat-o în subconștient de-a lungul timpului petrecut în locul denumit \"aici\".
Mă confrunt cu o oboseală paranoică ce îmi linșează tăcută și cu o precizie
Dacă nu aș fi un om,aș fi un altul.
Mi-aș creiona stările pe planșa vieții într-o altă conștiință.Nu aș mai fi EU.Posibil aș fi TU.Sau EL...Aș vedea viața prin alți ochi și înțelegerea ar fi
Firida cu bunătăți a vieții, de multe ori acționează ca un elevator,nepermițând în nici-un fel să o atingi.
Cât de nedreaptă este viața uneori!
Protejații sorții se îmbuibă material din viață.
Anomalia stratificării gândurilor umane decurge din diferența înțelegerii fiecăruia a realului și irealului conceput în Eul propriu,diferență subliniată,în special, de puterea Sinelui de a
Viața pe pământ a fost creată cu un scop.Nefiind zei,ci făcând parte dintre creaturi,oamenii nu pot defini în adevăr acest scop.Ei îl intuiesc prin propriile simțuri,prin înțelegerea lor.Să nu uităm
Multe clipe din viață le petrec meditând.Câteodată consider că totul este în zadar,nu are sens să mă expun principiilor vieții tumultuoase,interioare.Cu picioarele pe pământ mă simt mai aproape de
Călăuzit de fiorii vieții cotidiene mă destram din toate ungherele clădirii titanice orfice și mă transmut într-o formă divină pentru a cunoaște rostul meu material.
Vibrez precum un arcuș de
Un fir infim leagă realitatea cotidiană de necunoscutul tăcut și rece.Un pas greșit,accidental și trecerea în neființă este imediată.Sunt oare liber să-mi aleg momentul pasului?M-am născut având în
Prins în alambicul cotidian,presat de voci comune,de multe ori inutile,mă ridic deasupra stării fizico-stereotipe și încerc să recunosc în protuberanțele intelectuale,ivite ici-colo,valoarea ideilor
Iubito,te aștept în parcul Cișmigiu,
Pe aleea cu platani,la podul împletit din piatră,
Să fie iarnă și să ningă iar,
Să ne privim, și-n ochi să ne apară imagini,
Amintiri de când eram doi
Căzut e cerul peste mine,
Mă simt iar gol,oare e bine?
Mă simt trudit,rupt în bucăți,
Mă-nprăștii-n zări,în libertăți.
Frumoasă viață din povești
Unde a naibii ești?
Te strig de-atăția ani și
Cad în genunchi și îmi plec fruntea
spre izvorul de viață.
Întind privirea
dincolo de realitatea vieții și mă afund
într-o clipă nesfârșită de fericire,
iar trupul
mi se inundă de un tremur
Cai de fum răzbat prin obloane,
Mă împresoară cu coame de foc,
Mă trezesc să miros iz de foame
Întors de veacuri în acest loc.
Colorat în negru e cerul
De prea multe tristeți aflate în
Fie-mi ruga primită de sufletul Meu să pot să ascult unduitul de șoapte.
Legământule,ce-mi izbești în tâmple să ieși,mă prosternez în fața ta!
Tu însemni pentru mine iubire și moarte.
Ești
