Eseuri

Cuvintele se învolburează împletindu-se în gânduri rezonante în cutia craniană.Tot restul corpului preia sensul acestor cuvinte și îl transferă în stări imediate. Și mă simt bine. Sau rău. Sau nu mă

Înțelepciunea alină prin gânduri, în primul rând, sufletul. Dacă nu s-ar întâmpla acest lucru, omul, prin excelență, s-ar împotmoli, starea de neliniște prin necunoașterea înconjurului ar rupe orice

Virtutea sălăsluiește deasupra tuturor lucrurilor comune.Ea nu are nevoie să fie scoasă în evidență pentru că există prin sine. Laudele și înjurăturile îndreptate către virtute și către cei care o

Tristețea stă în firea lucrurilor. Fiecare dintre noi,zilnic, avem stări ce ne aduc întristarea. Ea poate să fie mai mult sau mai putin profundă. Depinde de factorii ce o determină și de puterea

Culeg roadele nesiguranței ce am protejat-o în subconștient de-a lungul timpului petrecut în locul denumit \"aici\". Mă confrunt cu o oboseală paranoică ce îmi linșează tăcută și cu o precizie

Lovesc cu maceta cuvântului ori de câte ori mi se oferă posibilitatea să înfierez imbecilitatea umană adusă de unii semeni în prim planul vieții cotidiene.Nu cred că a existat mai multă demagogie,în

Viața reprezintă fluidul ce curge într-un singur sens,de la minus la plus,de la inocent la înțelept. Încercăm uneori să schimbăm cursul impus al vieții,însă o forță aflată mai presus de înțelegerea

Privesc prin ochiul de fereastră ce se deschide ori de câte ori îmi îndrept privirea spre unghiul din viață care îmi provoacă starea de melancolie. Simt adierea liniștii tulburate ce mă înconjoară

Fericit,nu de moment,fie cel ce trăiește în necunoaștere.Nu suferă.Trăiește clipă de clipă din instinct. Suntem în exterior un înveliș carnal,animalic. Sufletul poate fi bun iar spiritul

Fie-mi ruga primită de sufletul Meu să pot să ascult unduitul de șoapte. Legământule,ce-mi izbești în tâmple să ieși,mă prosternez în fața ta! Tu însemni pentru mine iubire și moarte. Ești

Anomalia stratificării gândurilor umane decurge din diferența înțelegerii fiecăruia a realului și irealului conceput în Eul propriu,diferență subliniată,în special, de puterea Sinelui de a

Firida cu bunătăți a vieții, de multe ori acționează ca un elevator,nepermițând în nici-un fel să o atingi. Cât de nedreaptă este viața uneori! Protejații sorții se îmbuibă material din viață.

Supa vieții crează și transformă în permanență ingredientele acceptate ale existenței,având o continuitate absolută. Noi,oamenii,suntem condimentul ce colorăm această supă, dându-i deopotrivă și o

Un verde-albăstrui îmi luminează clipa.Mă văd într-un ocean de doruri,înotând să-mi salvez gândul de viața ce mă apasă. Ating cu degetele milioane de baloane în care sunt închise vise.Unele se sparg

Îmi ucid zilele monotone cu gândul la o nouă zi pe care,de fiecare dată,o doresc plină de viață,satisfăcătoare și culegătoare de amintiri nepieritoare. Comprim timpul scurs în momente și îl

Un fir infim leagă realitatea cotidiană de necunoscutul tăcut și rece.Un pas greșit,accidental și trecerea în neființă este imediată.Sunt oare liber să-mi aleg momentul pasului?M-am născut având în

Viața pe pământ a fost creată cu un scop.Nefiind zei,ci făcând parte dintre creaturi,oamenii nu pot defini în adevăr acest scop.Ei îl intuiesc prin propriile simțuri,prin înțelegerea lor.Să nu uităm

Dacă nu aș fi un om,aș fi un altul. Mi-aș creiona stările pe planșa vieții într-o altă conștiință.Nu aș mai fi EU.Posibil aș fi TU.Sau EL...Aș vedea viața prin alți ochi și înțelegerea ar fi

Privesc cerul îndepărtat, iar gândul despre infinitate, născut în mine, se aventurează în toate cotloanele universului coagulând și curbând relația timp-spațiu,în ideea de a fini marginile

Peste pietrele cubice ale anilor se prelinge un firicel de ură.În calea lui se adună mizeriile din fiecare om și se învolburează, creând un torent ce străbate distanțe și timp, cu viteze

Prins în alambicul cotidian,presat de voci comune,de multe ori inutile,mă ridic deasupra stării fizico-stereotipe și încerc să recunosc în protuberanțele intelectuale,ivite ici-colo,valoarea ideilor

Multe clipe din viață le petrec meditând.Câteodată consider că totul este în zadar,nu are sens să mă expun principiilor vieții tumultuoase,interioare.Cu picioarele pe pământ mă simt mai aproape de

Coborâtori din stele și călători în timp străbatem viața finită prin vibrațiile infinitului. În momente delicate suntem câteodată ipocriți,nu ne dăm seama de supremul vis-real denumit

Călăuzit de fiorii vieții cotidiene mă destram din toate ungherele clădirii titanice orfice și mă transmut într-o formă divină pentru a cunoaște rostul meu material. Vibrez precum un arcuș de

Cum trece timpul...!Mă gândesc la trecut.Mi-e dor de el.Mi-e dor de mine inocent.Aș vrea să retrăiesc iar simțurile apuse,cu aceiași intensitate,necunăscător și integrat complet în univers.

Tresar ori de câte ori durerea îmi atinge ideile existenței. Mă înconvoi,fără să tulbur starea de veghe a subconștientului și pregătesc măsurile cuvintelor ce vor face loc binelui izvorât din

Putem oare să gândim că realul prezent este același cu realul trecut,real doar prelucrat și preluat pentru a-l aduce la o anumită formă și substanță inițiată dint-un trecut palpabil și