Iulia Elize

Din păcate, competiția poate naște inamiciție, acesta este probabil cel mai trist, în lumea poeților parcă competitori (mereu...)

Dar atrage și plusvaloare (în cercul unde așa zisa, non-dorita, competiție se întâmplă) pentru că evoluția difuzează și spre ceilalți, care pot lua competitorul în serios, încercând să fie exact ca el... Atunci, dacă valoarea ajută, prin efuziune, de ce sunt unii invidioși pe oamenii care de exemplu, ajung la un anumit succes, de pildă?

Da, unii trăiesc în astfel de castele, deși e mult mai bine, cu atenție, în foarte concreta, numai posibilă, realitate. E numai un poem despre sat... Dragostea îmbracă multe forme, important ca perdelele sufletului alegător și alergător să nu fie prea grele...

Mi-a plăcut acest poem-confesiune, mi se pare o scriere foarte sinceră, curată și de bun augur, ca mesaj. Las stea, ca însemn că nici poemele de acest gen, foarte matur-ingenue, determinate și oneste, foarte delicate ca mesaj, nu trebuie uitate.

M-am bucurat să trec, de fiecare dată poate este un spirit foarte onest și sincer, determinat, dar mai ales plin de căldură, în tot ceea ce scrii, ce este un real dar, dinspre tine, lectorilor, mai puțin de găsit, în rest, ba chiar rarism. Pe site, inclusiv. Pentru căldura poemelor, ca particularitate de recunoaștere, las azi steluță, dar te lecturez tot timpul.


Cu multă apreciere onestă, Iulia

Alexandra, ai un discurs cotidian, care printre atâtea pete și splashuri iluzorii, cum am mai citit, așază unii, aici găsesc numai firescul cel mereu notabil, tocmai pentru că e foarte natural spus și, mult, cursiv, fără a ieși, așadar, din cursivitatea cea bună și notată firesc, a relatării.

Ești o prezență cam rară pe site, dar întotdeauna te-am apreciat pentru nebanal, pentru nota de de diferit, ca apariție, deși, aici, punctez în speță naturalețea și frumusețea limbajului cotidian.

Te mai așteptăm! :)

Îți mulțumesc Maria, e o carte din 2018, nu știam că nu ți-am trimis-o, pentru că am dat-o la multă lume. Aștept un mail, inclusiv de la fratele tău, LA MULȚI ANI!!!!

Iulia

Mulțumesc, Ottilia, pentru această scurtă, dar frumoasă analiză, a cărții, sunt mândră de ea, e tot ceea ce aveam mai bun, în mine, la acea dată. După cum știi, sunt o autoare foarte prolifică, semnând până acum, nouăsprezece cărți, dar parcă atunci când îmi aduc aminte de Addo, îmi curge o lacrimă de emoție...

La mulți ani și multă emoție și ție, în suflet, mereu! Cred că viața fără a te emoționa, nu merită trăită...


Cu respect și cu drag, Luana

Da, din fericire, copiii să creadă, să aștepte după sufletul lor, și atât cât este cu drag posibil.

Mulțumesc, Răzvan!!! Cele rele să se spele, cele ale sufletului să se mai adune, încă... Toate cele bune, de Sărbători!

Mulțumesc Cristina, pentru gând, pentru sprijin, pentru prietenie! Sărbători fericite și la mulți ani!!!!

Mulțumesc Maria, pentru popas... E o poezie cum rar scriu, cum Sărbătorile sunt numai o dată, în an.

Crăciun fericit și ție! Merry X-mas! Merry-Xmas! Și fulgi... Mulți, nu păcăleală.

Luana

Tu știi de pildă, când am împrumutat ”Mizerabilii”, nu prea am vrut să citesc cartea?

EU ȘTIU... Amândoi scriem foarte foarte... :))))))))) Titlul face de buna muncă, întotdeauna!!!!

Cheers! :)))

Nu foarte de ținut minte, mai ales eu, cu Baraca... :):):) După aia, îmi dădusem seama. Din Baracă, evadăm în parc.

Sărbători foarte liniștite și Moș generos, contextual! Cu daruri de dragoste, să vină!

Cu drag!!

Emilian, scrie te rog, pe teme mai optimiste! :) :) Dar e foarte bun, poemul... Emoționează, foarte mult... Poate notele grave, de obicei, sunt cel mai greu de perceput, de unii oameni.

Multă liniște și multă bucurie, cu ocazia sărbătorilor! Felicitări încă o dată pentru cartea pe care abia ai scos-o!!

Mi-a plăcut, pare un pic mai aerisit față de ce scrii tu de obicei, încearcă să aerisești cam așa versurile, și să nu te mai prindă, cumva, ambiguități. Câteodată a descâlci un poem, face tot poemul...

Sărbători fericite!!!! Mult bine!!!!

Mi-a plăcut acest poem, este un fel de liniște-triumfătoare și un fel de luptă-interioară-arătată galben, triumfătoare sieși, ca un fel de fruct abia copt, pe masă, care se așază pe masă, lângă o sticlă de vin și o pâine. Mai ales că este Crăciunul și nimeni nu trebuie să fie supărat sau neputincios, de Crăciun.

Mult spor, las steluță pentru ecouri mov și albastre, abia întrezărite. Și pentru mai mult bine, de Sărbători!

Mi-a fost drag să trec în pagină,

Numai bine!!!!

Foarte frumos, mi-au plăcut în special 1. și 3., dar cu precădere 1.

1. - după părerea mea, ar descrie o atmosferă foarte amplă, dar și difuză, lăsând loc de întrebări, pe marginea ei. Îmi pare ca un mare semn de întrebare, stai să întorci imaginea și să îi găsești sferele sensuale, să le cuprinzi, întrebându-te la care dintre ele s-a gândit autorul.

Vedem imaginea apei, care este și ”prin” ciutură, dar și în cer - norii. Vedem tremurul ei, vedem mișcarea (atât a apei, cât și a norilor). Vedem axa-cer pământ. Foarte frumos și reușit...

3. - de pildă, imaginea este foarte clar exprimată, strict, sensual, i se poate asocia sensul, de pildă, luna, care inspiră instinctul lupilor de a reaționa, se spune că lupii urlă sub lumina lunii, dar se poate sugera și teama de lupi. Mi se pare mult mai frustă imagistic decât 1., dar și mai penetrantă. Dă fiori, parcă, puțin. Dar îmi pare prea directă, deși bisensuală.

2. - pe aceea o înțeleg cel mai puțin, văzând, în ea, cu precădere antiteza și oponența, contrastul. Poate, nu m-ar duce, exact, ideea, unde ar trebui...

Mulțumesc pentru aceste imgini, mi-au dat prilej de a mă gândi și sunt foarte deosebite toate trei, fiecare în felul său...

Probabil, cu cât un pășitor urcă, mai mult, muntele, greul munte, cu atât în sanda, firul de nisip provoacă și mai multă durere...

E un fel de oscilație, cred, un balans, în care stabilizează numai prezența, cu adevărat, a sentimentului.

Acest poem a fost un capriciu, pe care îl mărturisesc, pentru că eu arareori scriu într-un stil vulcan. Aș fi înțeles, cu greu, de ce apar capriciile stilistice, până nu am pățit. :)

Mi-a plăcut, are un fel de liniște în ea, această poezie. Parcă întotdeauna sărăcia care mângâie pietrele, pe care calcă cerșetorii lumii acesteia, are ceva care nu este din lumea aceasta... Cred.

Îmi pare rău să aud de această hotărâre, autorial, site-ul va fi mult mai sărac fără activitatea dumneavoastră. Poate vă răgândiți... Mulțumesc pentru tot sprijinul simțit cu abundență, de-a lungul acestor ani, nimic nu a fost în van, pentru că autorii, cu toții, am simțit real, ajutorul.

Poate, în viață să conteze, cum spuneați, foarte multe, poate toți facem alegeri, există opțiuni, extistă variante, și numai punerea lor foarte reală în balanță vă va ajuta să știți, mereu, ce cale o să alegeți, și asta întotdeauna valabil. Vă urez să faceți exact ceea ce trebuie, și cred că o să știți...

Mult succes!!!!

Din câte știu, Ștefane, sunt, acum, tocmai în regulile site-ului. Dar puțin exagerasem, ceea ce nu o să mai fac, vine din faptul că lucrez mult.

Oricum, am foarte multe proiecte, așa că îți urez, și ție, mult succes.

Poate, expunerea exagerată duce la un fel de mahalanism impus, cei care aleg să scrie on-line exagerat de mult, când mai bine ar scrie. (De) unde, și reacția ta.

Stai liniștit, mă conformez, pentru că atacată și pusă la zid nu fac zile bune pe nicăieri.