Iulia Elize

Nu moare nicio stea, în zonă, stai liniștit, Stănică, ar fi numai supernove, cy ochiul liber... (Sunt cam rare, niciuna de când e Terra, să fie prea aproape, din câte știu eu, adică nu s-au văzut cu ochiul liber sau aproape vreouna).

Oricum, pe acolo e mai ciudat, când ajunge lumina unei supernove pe cer (sunt departe, nu a ajuns niciuna) dar dacă ar ajunge, peste milioane de ani de Terra, steaua care a emis-o e deja varză, în spate. (la supernove e chiar nașpa).

Dar stelele care se văd pe cer sunt normale. Ai văzut de pe Tera vreo supernovă cu ochiul liber? NU. Așa că lumina lor trăiește încă.

Supernovele sunt mai rare și nu în zonă, să le vedem optic, așa că relax. Eminescu poate să fie contrazis, spre fericirea cerului, stelele optice nouă, sunt ok.

Ionuț, studiază fizica, înainte de a emite generalități biografice, ca motivele unei erori fizice, de peste 150 de ani.

Lumina călătorește mii de ani, deci e veche de mii de ani raza pe care o vezi pe cer, mă rog, imaginea stelei reale de atunci e după mii de ani... Real.

Dar steaua e foarte ok, că ea trăiește miliarde (de ani) deci nu moare (în mii de ani) ci numai în câteva miliarde, când se transformă în supernovă sau pitică (albă, neagră), după aia.

Eminescu zicea bine, dar raza lor are doar câteva mii de ani, până ajunge la noi, dar steaua din care a plecat raza e bine mersi, cu ale ei miliarde...

Nu se știa, probabil, de fapt cu siguranță că nu se știa atâta fizica cuantică, așa ca azi...

Eminescu a greșit, steaua e bine mersi, în față, în timp (cu câteva mii de ani, numai, față de raza de pe pământ, pe care o vedem noi, foarte bine). Ea trăiește steaua, miliarde, însă... O duce bine.

După mii de ani, steaua originală nu pățește absolut nimic.

Probabil, era mai visător, nu știa perioadele. Dar azi se știu, cuantic. Steaua este, va fi, miliardele de ani, să sperăm că și omul va putea cuprinde, în retina-i, simplă, sute de stele, ceea ce e oricum mult, față de cât sunt ele, de mari...

Tot respectul pentru Eminescu, dar steaua este, pe cer, numai noi suntem mai în 100 de ani... Dar stelele vor fi, încă, mult timp, de aici încolo, miliarde de ani, numai noi suntem limitați și nu le vedem, pentru că așa este ochiul, mai limitat, nu poate distinge multe stele pe cer, dar pe acelea pe care le distingem, chiar sunt. Vor fi miliarde de ani... Nu au dispărut pe nicăieri, cum a greșit Eminescu... Doar e un spectacol optic, mai din trecut, ce vedem. Dar stelei ce să-i pese... Ea oricum are miliarde de ani, înainte...

Produce un anumit efect de tip sonet, particular, alternarea aceea pe terține. Măsură lungă/măsură scurtă.

Sunt terține la sfârșit, pe trei versuri. În terține se practică, Dragoș, alternanța 10-11, ca tehnică de sonet.

În catrene, se recomandă 11, dacă apare și în catrene versul scurt, de numai 10, este semisonet, sau sonet atipic, semisonet.
Cu valorificare terminație scurtă.

Clasicizat, pe catrene se folosește măsura de 11, numai. Pe terține, e 11/10. Cu alternare.

Mulțumesc, Ionuț Caragea! Ai intrat mult, textual, sub aceste aforisme, îți mulțumesc pentru prezență și toate însemnările tale.

Și eu vreau să știu ce vorbesc. O să mai lucrez, Ionuț, pe tema aforism, pentru că mă incită. Îți repet, numai așa le-am putut integra, altfel, nu am avut cum, la rubrica personale, se cam pierd... O să mai caut să mai scriu aforism, pentru că îmi dau seama că am foarte mult de spus, în domeniu.

Poate, a scrie aforism e ca și cum ai sta în propriul sine, să vezi cum funcționezi, și cum/ce ai învățat, ce alonjă dai sinelui tău...

Ideea de a participa în Antologii este după părerea mea foarte bună, însă mai mult munca proprie se cuantifică, totul este să fie foarte cinstită, aviz amatorilor...

Mulțumesc, Ionuț, pentru că ai revenit!

În rest, Ionuț, dacă știi o altă încadrare pe site, mai bună, decât cea de mai sus, să mi-o spui... Eu am găsit-o numai pe aceasta... eventual, o să pun și o completare, încadrarea nominal, scribic, ca să se înțeleagă...

Aforismele, și acelea sunt citate. Eu așa m-am gândit. Dacă e citat din mine, din ceea ce am scris eu, nu e musai să fie din opere publicate. Site-ul are data publicării, la fel și pe site-ul meu, cred că se pot cere și arhive, cu data când am întocmit primele citate, de la mine de pe site, în rest nu știu ce să vă zic... Dacă sunt citate nu e musai să fie din romane, unde normal că nu sunt aforisme, ci PROZĂ, BELTETRISTICĂ, NICI NU AU CUM SĂ FIE AFORISME... Pentru mine au sens așa cum sunt (aforisme, citate, proprii) deși sunt mai lungi, ideea se completează mai bine prin tot fragmentul. El se explică în mod total, prin fragmentul complet.

Ionuț, îți mulțumesc mult și frumos.

Am priceput... Tego, Stănică, cred că nu am greșit atunci că, de fapt, Stănică este cum trebuie.

(Și eu sunt ”Iulia”, ”Luana”, pe mail, îmi zic unii. ”Lu” și ”Iuli” și ”Eliza”, de fapt... Mai ales, Iulia Elize, autoare, sub semnătură carte... Dar toată lumea îmi spune Iulia.

Cine îmi știe sufletul, mai bine, prieteni vechi, mă alintă, mai des, Iuli!).

(E foarte complicat de explicat, și ție, de pildă. Nu știu care prenume ar trebui să îl folosesc, cam de fiecare dată mă încurc, aceasta dacă este să continuăm ”sinceritățile”)... Ai trei!!!!! :)

Stănică, de fiecare dată am apreciat trecerea ta, de fapt. O aștept, și cu alte ocazii, m-am bucurat de treceri și păreri. Un text necomentat și fără păreri e altfel sărac. Îți mulțumesc pentru ele (păreri) care au tot fost. Să le lăsăm, dacă sunt diferite, dacă uneori mai gândim și diferit, e normal, între oameni care nu pot gândi toți la fel...

Stănică, dragul meu prieten și cititor, eu numai îmi apăram, sensual, aforismul. Și ceea ce am vrut să spun eu prin el, mai sus. Îmi pare rău că s-a perceput altfel...

Eu dacă spun că acele ”poate” au sens pentru mine, pentru că sunt valabile în primul rând mie și părerilor mele, care poate nu sunt valabile pentru ceilalți, din varii motive, asta nu înseamnă că părerea ta nu este importantă, pentru mine. Sau că nu o aștept, pe ea. E numai că nu se potrivește cu ce am vrut să spun eu mai sus.

Așa e, de fapt, acel ”nu se potrivește” asta nu înseamnă că nu am apreciat ce ai spus tu sau că mi-am format nu știu ce părere... Doar că nu bate sensual, cu ideea mea.

Mai treci și iartă-mă dacă m-am exprimat cumva poate greșit...

De ani de zile, nu am mai intrat de fapt pe FB, poate mă reîntorc într-o zi, acum e prematur să mă gândesc, de fapt.

Eu ieșisem, că nu am mai avut timp de FB, îmi mânca prea mult timp din scris. Mă și mir cum am timp încă, în plus, de site-uri de poezie, dar îmi place să socializez și să primesc feedback.

Pentru oamenii de aici, stau... Altfel, toată lumea e cam ocupată, azi. E ceva general, poate...

Leonard, mulțumesc, și tu îmi ești simpatic. Mi-ai dat mai demult un material, pe FB, te aștept când ai timp să îmi dai un semn de viață pe mail, să îți trimit, dacă ai timp să citești, și eu, o carte de-a mea... Suntem maturi, suntem colegi, ne apreciem mult.

Sau o adresă fizică, îți trimit o carte, două. Nu am uitat acel fragment, trimis de tine, l-am citit pe nerăsuflatelea... Mulțumesc pentru el!

Stănică, oamenii sunt foarte diferiți, între ei, tu asta nu pricepi. De exemplu, Leo zice că nu i se potrivesc...

Filosofia sau psihologia nu emit chestii bătute în cuie, nu există rețetar universal valabil. Ci sunt păreri... Ele pot fi mai universale sau mai specifice.

În rest, mă bucur că le vezi ca generale. Dacă zici că e mai bine fără acel ”poate”... Sau acele, că e în mai multe locuri... Eu mă bucur, mult.

Am verficat și a doua oară, chiar nu este încadrarea, dar consideră-le drept filosofie de viață, genul aforism.

Căutasem încadrarea, dar nu am găsit-o...

Din păcate, Ionuț, nu am găsit rubrica de aforisme, tot ceea ce am găsit a fost citate... Mă mai uit încă o dată, pe încadrare, dar din câte am văzut, nu este...