Iulia Elize

Poșircă, eu mă refeream la ceva spirtos. E culmea că ”săniuța” e și o vodkă, așa că nu m-am prins prea repede de primul sens.

Gândesc prea complicat, ca să gândesc foarte simplu. Acum, cum văzui eu, nu e cam urât... Zi-mi, Stănică...

Oricum e drăguț, măcar să ningă, apoi se face ceva topit, dar nu vodkă.

Salutări, tuturor partenerilor de confuzie.

Domnule Dume,

Mi-ați făcut o reală bucurie, foarte mare, mai ales că sunt vremuri de sărbătoare, e un fel de stea, de comentariu, la care țin personal în mod deosebit, încât astăzi e, parcă, Moș Nicolae, deja, pe la mine prin ghetele cele proaspăt noi și fără încă fără scorțișoară și vin, prin ele, ca să mă bucur, și fără colindă prea multă, pentru că în poem e astăzi mai trist... Dar mulțumesc din suflet, este steluța sărbătorii de la mine din suflet, fulgii imenși și nămeții, pe care îi tot visez de ani de zile și care nu mai apar, măcar ca iluzie, prin oraș.

Mulțumesc că ați trecut, înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales că intrați pe site cam rar... Sper că sunteți bine, și de Crăciun vă urez ce îmi urez mai ales și mie, adică optimism mult și pus bine acolo unde trebuie.

Să fiți bucuros și să aveți surprize. Mi-ați făcut un gest cald, care s-a simțit, până în suflet. Și vă mai aștept...

Da, încerc...

Eu nu mai zic nimic. Dar dacă nu și-l schimbă, o să spună după aceea... ”De ce nu am ascultat de sfatul, cel bun, al Iuliei...” Și o să se ofice, pentru că nu e tocmai un nume foarte în canoane. Al tău e foarte ok, Bogdan, dar al lui Răzvan merge pe un pseudonim... Ori, altfel, o să îmi numesc un roman ”Băutura Medeei” dar dacă pun de exemplu ”Băutura spirtoasă a Medeei”, înseamnă poate, ca să mă scot, că Medeea ar fi un bărbat, ca Razvan Adrian. Altfel, ce să zic... ”Să zic, Poșircă”? Sunt un critic ocupat de nume personale de roman, azi... ”Băutura spirtoasă a Eleonorei”, ”Poșirca Eleonorei”, în loc de ”Crini pe o felie de pâine”, care da merge cu... băutură. Ei vezi, Bogdan, ce înseamnă să nu fiu literar corectă? Cam așa e și cu Adrian Răzvan, care dacă se va înteți să publice în volum (poate doar se joacă, pe site) Dar dacă se va enerva și va folosi acest ... pseudonim, eu nu mă supăr. Eu o să îi spun Adrian sau Răzvan, ca să îl ajut. Cum pot. Concluzie ”crini pe o felie de pâine”... Voi faceți ce vreți, pe afară, cu prietenii, ”ieșitul”... Vostru.

Stănică, urechea mea clasic veche (demodată)

Da, normal că îl ajutăm pe Răzvan. Are, în rest, texte foarte bune, eu una o să îl mai lecturez...

Stănică, noi suntem oameni ai cuvintelor frumoase și fine. De-asta, ne numim scriitori... Eu eram deranjată de nume, pentru că îmi sună nepotrivit literar.

Sunt mai finuță, dar mă abțin. În continuare... Poate să își spună oricum, dar îl sfătuiesc să nu debuteze așa în volum.

Sunt nume mult mai ok care au fost trecute sub pseudonim... Dar o să mă abțin și o să îi spun Adrian, altfel e non-elegant, pentru mine, pentru că și eu scriu.

Mulțumesc, de fapt, că ai apărat situația... Dar nu ești de acord că numele poate fi îmbunătățit, dpdv strict literar... Poate și Adrian se va răzgândi.

Discuții sub text?? Pe text? Nu erau normale, oare, pe site? Suntem de atâția ani... În schimb, nota bene.

Am înțeles mesajul foarte ok, de fapt...

Emilian, nu te mai pun prin menționări, doamne ferește, de asta. Eu de exemplu am mai fost menționată, chiar și de tine, chiar și de Bogdan, ceea ce e ok, în comentarii, dar și de alții... Mi se pare că ai avut, de exemplu tu o scrisoare, adică o chestie un articol în care mă menționai, pe site. Dar eu nu am văzut inadvertențe, ar/aș fi meritat? Adică, ar fi normal să fi văzut, de obicei, mă irită să se facă texte unde sunt menționată. Tu ai pus un text sus, dar am trecut cu vederea, nu am protestat, ci ți-am răspuns politicos și frumos, într-un comentariu sub text.

Dar în commenturi unde ne întâlnim, pe site, se mai pot face discuții, pe marginea unui subiect, suntem colegi, mai interacționăm, de când lumea, mi s-a mai întâmplat. Nu pe articole. Dar nu o să se mai întâmple...

O să le evit în commenturi, cu totul, căci de articole nu îmi trece prin cap (nu e cazul să fiu cum nu trebuie,)

Mult succes la comentatul fără replică, de la colegi, și nu mai revin. Îmi pare rău că am fost percepută prost, și văd aici jignire, în mod personal. Nu mai revin. Eram doar o colegă cu bune intenții, dar nu mai revin. Nu o să mai discut sub text cu colegul Emilian Valeriu Pal, ci ca de obicei, numai cu alții care nu mă îndepărtează așa, neelegant. Cine știe?? DE CE? Nu e treaba mea... Chestii care nu mă privesc. Să spui, te rog, și celorlalți colegi, nu numai mie. Altfel, o iau ca pe o ofensă... Fără glumă... Sau poți să nu spui, nu e treaba mea și nu am niciun fel de nimic, de fapt... Spor, la texte, și în continuare!! Dar, crede-mă, ai exagerat.

Emilian, poezia e un non sens, de fapt. Dar nu ție îți spun, ci lui Adrian. Pentru că din câte cunosc, tutunul se fumează uscat, nu ud. Și se aprinde cu o brichetă, poezia nu are sens, nu e elegantă, nu are noimă. Pentru o doamnă...

Eu am remarcat doar că puțin ai exagerat, cu lauda, de fapt cred că ai exagerat mult, dar o să încerc să nu îți mai spun, nu te mai menționez, ca pe-un coleg, dacă asta îți produce disconfort, eu numai îți ziceam că poate ai exagerat, steluța fiind pusă, dar nu mai zic. Tu ai mereu dreptate și nimeni nu are voie să îți conteste vreun comentariu, conceptual, sau să își dea cu părerea.

Adrian, ai alte poezii, de fapt, foarte bune. La aceasta, nu găsesc noima bun sensuală.

Nu mai aberez...

De ce e umed, de fapt, tutunul? Zic și eu? E prost? Așa trebuie să fie unul în mâinile dânsei (doamnelor)???

Eu știam că unul de calitate trebuie să fie uscat, dar nu stricat, prea tare, sub mână, ci ținut în bună stare.

Nu mă pricep, de fapt. De-asta întreb. În general, nu cred că se alege o țigaretă sau un tutun mai slab, cred, sau nu știu.

Mi-a plăcut și mie, poate Emilian a spus lucruri cam prea entuziaste, dar meritate cam 80-90 % textual, părerea mea, finalul și mie mi se pare, cu un anumit efect, însă poate pentru că e simpluț, curge natural și simplu, ca un fel de surpriză mai simplă, surprinzător, de fapt, tehnic, pentru tot elogiul tehnic al țigărilor de foi... Sau așa mi se pare, mie...

Mult succes și pe mai departe!!

Cu drag!

Mie îmi place cu acel ”drept” e mai frust... Dar cu poșirca, aș pune-o sub pat, sub canapele. Deși cred că strică toate camerele, de prin casă. Strică tot farmecul a ceea ce e prin texte, tip domnul Răzvan Adrian. Și mie, de fapt, îmi plac (textele). Sunt inspirată, cred, prin comentarii, dacă citesc texte ca (pe) mai sus...

Mult succes domnule Poșircă! Poate, ideea ar fi să vă alegeți un pseudonim, totuși, mai de prestigiu literar, care vă așteaptă cu un așa talent, de care, cu siguranță dați dovadă. Greșelile, cred eu, le veți ameliora pe parcurs. Chiar și Mihai Eminescu și-a îmbunătățit numele... Fără nicio supărare sau urmă de malițiozitate, ci spre binele dvs. literar (Pe teritoriul român).

Mulțumesc Bogdan! Îmi caut un cojoc pentru la iarnă, dacă tot e iarnă și fac pe prostuța, în literatură...


De fapt, mulțumesc din suflet pentru semn!

ureche... muzicală??

cantautor?

ventriloc?

inocență?

cântec??

solist???

Emilian, mulțumesc.