Iulia Elize

o tânără de 28 de ani are seve, ancestral, din Maramureș

E ca și când tragi spre tine, un bărbat, să îl ții (lângă tine, proxima) de acolo, e cu


Bătrână e ceva nu sunt bătrână, dar e un glas al românismului tradițional ancestral, ca și cum o tânără de 28 de ani spune că e bătrână, căci care seve din Maramureș.


Îmi pare rău că nu se percepe, e un fel de eroare. Dar, în mine, câteodată, sunt tot felul de glasuri, de fel.. Poetic, vorbind. ()

Mulțumesc Emilian, e un poem la care țin, e undeva între granița dinspre speranță și vis. Știai că este o graniță între speranță și vis. Mulțumesc frumos.

Mi-a plăcut... Textul este foarte inteligent scris!!! Se vede o anumită călătorie printre obiecte și ”printre timp”, țin la expresia aceasta foarte personală, pe care am găsit-o. ”Printre timp”, dar chiar așa îmi induce acea senzație în care mă pierd, urmându-ți obiectele fotografiate...

Răzvan, femeile se mai ”Pleoștițesc”, dar soluția e să o lași în pace, până când își revine. Dacă te pui cu mintea femeii când e tristă, nu ajungi nicăieri. Pe când o floare îi poate schimba mood-ul și o ai întreagă, din nou...

A te purta cu o femeie, nu îți trebuie inteligență, ci numai empatie, înțelegere a situației și un buchet de flori, coroborat cu un ursuleț sau inel, diamant, după caz... SAU o prăjitură...

Mulțumesc, Emilian, atunci să fie trandafiri, pe care să îi primească femeile (să nu mai fim atât de obosite și triste), sau să scriem melancolic.

Mult succes! Laud această întâlnire cu dl. Matei Vișniec! Să fie cu succes!

Sunt poate prea puține manifestări, de acest gen...

Surprinde bine zbuciumul bărbatului, este o poezie curată și reușită. Mi-a plăcut foarte mult, este un cumulus de stări, fără nicio eroare de prozodie.

Las stea, foarte meritat.

Cu privire la topic, cum se simte dragostea, câteodată.

Apropo, femeile (unele) nu pot pricepe cum simt bărbații, de acolo cred că se nasc divorțurile... (Părere personală). Ca scriitoare de cărți de psihologie, mie una mi-ar plăcea să îi înțeleg, mult mai mult. Bărbatul este pentru femeie un perpetuu mister la foc automat și mentalizat, somatizat, interiorizat... Așa zice lumea.

Cu mult drag, Bogdan! Acum e perfect!! :)) Stea plină și întru perfecțiune.

Cred că conturile sunt ok, pe un mai mult, material și scop, atâta timp cât cineva nu le folosește pentru a submina sau leza, o altă persoană. Pentru verificarea scrisului sinelui, pentru autovalidare, sunt ok.

Și eu m-am cam plictisit de Iulia Elize, și am ”intrat”, inclusiv în publicare, cu un alt pseudonim, asumându-mi-le pe amândouă.

E plăcut să încerci o altă abordare, poate chiar și stilistică, sub alt pseudonim. Și eu aș încerca, dar sunt atât de veche, pe site, că aș fi recunoscută imediat.... E un fel de auto-testare, până la urmă. Care, părere mea, că ar fi benefică...

”Cu” ”mult”

Bogdan, pentru fericirea maximă a poemului, ia titlul și folosește-l pentru prima parte a poeziei, chiar la început, și pune-i un alt titlu...

EU îți las deja stea, pentru că știu că mă asculți, că așa e mai bine, altfel îți ratezi sprintul cu o bilă neagră (gri). CU găselnița mutării titlului, sper că mă asculți, poemul e de nota 10.

Pentru scopul ”zecelui”, las stea... Muncește, Bogdan Geană, nu sta! :))) Mul, mult succes și cu drag!

Eu cred, după stil, că e Claudiu Toșa...


Nu de-asta dau stea, nu sunt sigură cine e, este numai procentual, cu drag, însă, pentru calitatea poeziei...

Cartea se găsește deja în vânzare, în locurile specifice. Mulțumesc pentru prezența sub acest articol și vă doresc ”dezvoltare personală plăcută”! :):)

*poem în proză

*să încerce

Probabil, este mult rost în ceea ce spui. Din acest motiv nu se preferă PDF-uri-le, cărțile electronice, acelora tipărite și ”ținute în brațe”, ca în vis. Și cu atenție... Să le-o conferi.

Eu prefer modul de acest fel, îi spun liric, dar numai câteodată.

E un fel de a scrie, din mai multe, uneori proza mă duce și pe tipic de sat cu vorbă veche și cu multă descriere (Trilogia Cerbilor, unde sunt foarte centrată pe proză descriptivă) sau pe carte bisericească și cu filosofie mistică, prin ea, (Petale de trandafir... cea la care lucrez acum), sau pur și simplu prin versul clasic. Mi-ar părea rău să fiu ținută minte, numai după proza în versuri, numai de aceasta am enumerat, nu ca să mă laud, oricum, de aceea sunt cărți, ca să citim și așa ceva, profund metaforizant și net simbolistic...

Mulțumesc, mult. Câteodată mă feresc de latura mea lirică, pentru a nu da în patetism sau într-un simbolism prea accentuat. Dar e și acesta un zvon de plăcere, de a scrie pe fond liric... Și de a citi așa ceva, mi-aș dori mai mulți scriitori și încerce.

Mult bine, Ilie, și te mai aștept!!!! Scuze de ora comentariului, mai lucrez, foarte puțin... (Am o carte care mă așteaptă, de câțiva ani încerc să o termin, mi-e groază de ea, pentru că e prea amplă.)

Este numai un fel de idee de poem, am vrut să închei un poem, o dragoste de demult, parcă, față de o poezie mai veche de pe site:

https://www.poezie.ro/index.php/poetry/216016/Mica_siren%C4%83

O femeie sirenă se poate face om, iar apoi, desigur, ideea poemului că se întoarce de unde a venit, e ca un fel de film, un fel de synopsis, ”cuprins” din două poezii, între ele însă foarte mult timp real.

Mica sirenă este printre primele mele poezii, ever. Așa că oarecum este un ciclu simbolic, la care chiar țin.

Prin prima poezie, primul pilon, și cea de azi, ca un fel de pilon ultim. De fapt, am mai avut o poezie cu sirenă, pe site, e o închidere ciclică dublă, de simbol. Poate, nu o să las de tot tema sirenelor, dar ciclul e foarte evident, în mintea mea scriitoricească și simbolică, mult. Agățătoare, simbolic.

Bun! Bună și reală măiestrie de prozator, de parcă scrii de când lumea și scrii parcă din trupul tău, cu oasele, cu esențele. Te-am remarcat, cu o stea, pentru că stilul poetic merită foarte mult. Ai putea să scrii un roman psihologic, pe acest stil, sau nu știu dacă ai încerca și alte genuri.

Ești foarte bun, la proză, și înstelez.

(Cred că ești prin Zona Atelier, pentru că nu îți corectezi ca lumea textele, diacriticile, cuvințelele)

Notez sensul poetic, mi se pare unul interesant. Ceea ce e foarte interesant, tocmai, mă repet, este că nu știi unde duce poezia... E un fel de mister. E un fel de neasumare...


E un fel de reacție, care parcă se închide în sine, tăcând.

Mi-a plăcut. E un fel de curaj scriitoricesc, în scriitură, un fel de privire asumată, de parcă am fi lângă un templu sau lângă ceva asemănător, un munte cu mănăstiri, pe el... Aceeași semeție am găsit-o și aici, în accentul grav care se combină cu dulceața privirii unei femei. Pentru acest melanj, cu drag las o stea, poemul merită foarte mult.

De asemenea, mi-a plăcut mult și poemul tău de la concurs, am și comentat, cred că prea puțin ai fost felicitată pentru concurs, așa că mă alătur și eu oamenilor care au felicitat. Îndemnându-i și pe ceilalți.

Felicitări, Antonia!

Consideră o stea dublă, pentru ambele reușite!