Poezie
aminte-aducere
1 min lectură·
Mediu
păstrez pe palme-a trupului tău hartă
muntoşii sâni, mai jos un isc de viaţă
dar vai!, doar amintirea mă învaţă
să fiu al tău prin vremea ce nu iartă.
oglinda-mi dă de unu-n stea povaţă
pe gând singurătatea-i umbră fiartă
o!, Doamne-ai scris de-amor să mă despartă
întreaga zare, sânge de-mi îngheaţă.
femeie, astăzi lutul ţi-e nălucă
şi din memorii chipul tău cioplesc
că doru-n dinţi de inimă m-apucă.
mi-e fără tine traiul nefiresc
pe cuget port a chinului perucă
aminte-aducere te tot privesc.
021011
0
Las stea, foarte meritat.
Cu privire la topic, cum se simte dragostea, câteodată.
Apropo, femeile (unele) nu pot pricepe cum simt bărbații, de acolo cred că se nasc divorțurile... (Părere personală). Ca scriitoare de cărți de psihologie, mie una mi-ar plăcea să îi înțeleg, mult mai mult. Bărbatul este pentru femeie un perpetuu mister la foc automat și mentalizat, somatizat, interiorizat... Așa zice lumea.