Iulia Elize

Am citit o carte în trecut ”M-am hotărât să devin prost”, a lui Martin Paige, mi se pare, el ca să aibă succes se hotărăște să devină prost, ca să fie acceptat și pe înțelesul tuturor, ce îmi aduc foarte bine aminte din text, că a te teme că ești prea deștept, este o eroare și că nișa este foarte frumoasă și cu sens, fără a te teme că excelezi într-o nișă prea inteligentă...

De când am citit cartea, eu una mă las cât de inteligentă posibil, numai să pot. Maximul :)

Eu nu aș fi modificat textul inițial, pentru că amănuntele dau parfum și amplitudine și lățime, în fragment, este numai o iluzie că mai scoți din text și că e bine, un fragment se periază doar dacă este prea abundent, prea greoi, și în rest se lasă după lungimea firească și după amănunt. E de fapt un fel de text în stilul cu care ne-ai obișnuit, nu mai lua lățimea pe viitor, din texte, vezi că ”redevino” se scrie legat.

Cu drag am trecut.

Și mie mi-a plăcut cum este scris fragmentul, las stea pentru specificitățile care induc o anumită stare... Poate este un soi de bine, o doză de frumusețe semiperceptibilă, chiar și într-un peisaj anost, descris foarte bine, mai sus.

Sper să nu vă descumpănească părerea mea și să nu vă oprească câtuși de puțin din eforturile deosebite.

Îmi place că se vede, la prima ocheadă că este un fragment muncit, adică s-au depus niște eforturi, însă frazele sunt destul de greoaie, ca stil, eu aș încerca să scriu mai firesc, fără a îngreuna sau a poticni acțiunea. Mai trebuie marșat pe text, cred că pe felul de a scrie, pentru a obține un efect de plus de firesc...

Ca să înțelegeți ce vreau să spun, îl puteți citi pe Albert Cătănuș, tocmai ce am comentat, la dânsul. Care are un stil mult mai lejer, când scrie...

Poate ar merge și mai amplu, decât la Albert, însă ce e mai sus e prea dezvoltat și pare cu mult mai greoi. Ușurați frazele, părerea mea! Măcar încercați...

Eu am muncit ieri noapte, mi-am pus sus niște cărți, sper să apuci să mă feliciți pentru cartea 50, în curând. :) Glumesc, numai. Însă, mai bine muncim și mai bine nu mai ești tu fricos, mult succes, cum ziceam! Și lasă prostiile...

Ștefan, mult succes, nu îți mai fie frică. Stai liniștit, poemul e bun. Mult succes, nu te speria de cai verzi pe pereți. Când ieși, te aștept cu un sonet nou, ai grijă de tine.


Lua

Eu am lucrat până la ora asta, dar am intrat puțin și m-am bucurat să te pot încuraja...

Îți țin pumnii Ștefane, să fii curajos...

Mult succes ție și celor prin grele încercări... Nu fii pesimist, ci umple-ți inima de curajoase impulsuri!

CUIERUL

Dacă tot revin, revin, cum să nu...

Acele dăunătoare sunt atunci când se supără Iisus că ai păcătuit și nu te ajută atât de mult, până la Crăciun, ba chiar va veni penitența, pentru că bradul este un simbol Hristic, mânuit de Iisus Hristos. Dar mereu binele învinge, pentru că Iisus Hristos este foarte darnic și bun, mereu. Poate speria supărarea lui Iisus, dacă I-ai greșit... Bradul grăiește. Chiar și suferința poate grăi, dar și răul.

Poate, e un sens în a fi un fin observator, al drumurilor și al reîntoarcerilor... Înspre religios. Cât este posibil și după binele sufletesc, care mereu apare de la Iisus, neapărat binele nostru, deplin. Binele mereu blând și prezent, chiar și atunci când ne ceartă.

În rest, sunt alt fel de reîntoarceri poetice cu efect, la ”Pe care le acoperim” și ”Unde s-a făcut foarte frig”, am încercat o schimbare de macaz poetic, prin frângerea forțată a dialogului, e o dublă frângere, e o tehnică, mi-am asumat-o pentru că e un fel de efect acolo, de întoarcere a versului... Mi-a plăcut să confer textului un așa macaz, de două ori. Am sperat un fel de efect, prin tehnica dublă, asumată, care dă, per total, un fel de artificiu de creație. Este și un efect muzical și sonor, contextual.

Te caut acerb poate face sens pentru mine. Nu aș putea spune de ce, ca și cum ar fi te caut, intens, sau te caut ”înfrigurată”.

Poate mereu apar lacrimi, când este prea greu să lași în urmă, de aceea oamenii care se iubesc ar trebui să rămână împreună.

originar* scuze

Poate este o despărțire, cum cineva care ia vaporul întotdeauna lasă pe cineva în spate, eu așa am scris poemul, că ea pleacă... Normal că apar păreri de rău, pentru ce lași, în spatele vaporului, aceasta se întâmplă cred la orice călătorie, dar este o călătorie imaginară. Poate și eu o să plec într-o zi, de exemplu, dar nu o să fie prea curând, pentru că încă mai am un rost, nu ca o Evă, dacă tot e să exagerăm, dar nu îmi place contextul de Evă nici pentru domnișoara Naii, cu oasele obosite, dar nici pentru mine, mă consider foarte independentă și nelegată total de Eva, în vreun fel, eu cred că de pildă o Evă, a spune așa, te leagă conotativ de păcatul original, care poate fi depășit prin virtute. Sper că am furnizat unele lămuriri, orice plecare presupune o lacrimă, Naii pleacă, lasă în urmă oameni și un local de lângă port, simbolic introdus, dar eu sper să nu plec prea curând, cu drag Lua, mai treci Isan.

Eram doar curioasă dacă e același autor, adică nu insinuam nimic. Am și spus, ”just curious.” Când găsești galeria, aștept link, dacă dai de ea mai repede... Eu caut, vreo 100 de ani, apoi revin, după ce termin miliardul de fotografii...

Și ce vrei de fapt, ce link să pun, din miliardul de fotografii, ataci numai de dragul atacului, când știi perfect că nu pot găsi galerii de acest tip (sau galerie). Ataci de dragul atacului? Când știi că nu pot găsi ambele fotografii, mai ales că nu le știu denumirile originale? Zi-mi. Dar eu nu mai răspund.

Mare rușinică pentru mine, te rog Toșa să nu mai intri sub textele mele. Nu îmi convine să mă jignești. Îți repet, evită-mă, altfel mă adresez editorial. Pentru hărțuire și jigniri nesimțite.

Nu mai revin pe topic, pentru că într-un comment sunt făcută cu ou și cu oțet, apoi, revine tehnica artistică dreaptă.

Eu reacționam la analfabeta? obraznică?

Toșa Claudiu? Matale ai căpiat, puțin? Sau te faci că nu pricepi? Dacă consulți foarte mult galeriile de fotografie și ai un ochi format, artistic, poți să îți dai seama când este același fotograf sau același editor de fotografie, ca a voastră, de tip ARTĂ FOTOGRAFICĂ STABILĂ, cu similarități deosebite. Dat fiind faptul că ARTA FOTOGRAFICĂ este asemănătoare, am tras concluzia că e din același tipic artistic, părea foarte posibil.

Eu numai am întrebat, normal, despre chestiune, nu am insinuat nimic. Normal, că după mintea mea necreață și a ta creață, că nu pot colinda internetul întreg într-un miliard de fotografii, cu lupa. Sau cum zici să procedez...

Nu mai fă pe leopardul, aici. Vă urez succes și eu nu mai revin, dacă vă place, puteți păstra fotografiile, eu numai o întrebam pe Ariana, dar nu mai insist.

Repet, nu mă lua Toșa Claudiu, de prostuță mare, eu numai întrebam, dat fiind faptul că ARTA FOTOGRAFICĂ este suficient de apropiată încât să îmi imaginez și a treia fotografie, de aici, cu ușurință...