Iulia Elize

Țin să foarte menționez că dacă m-am referit la sfadă, pe site, nu te-am inclus în mod personal pe tine, dar se știe cât au fost de comentate aiurea unele texte, în general. Tu, mai sus, ai fost chiar drăguț... Ironic, ai fost... Dar mai bine să creștem, cu toții, nu să scădem, pe acest primitor site. Poate și autodisciplina e un fel de sens, ca și noima...

Claudiu, fiecare suntem făcuți să creștem, atât în literatură cât și în viața personală. Încerc să fiu mai atentă cu virgulele, îți promit... Mulțumesc mult că te-ai oprit să semnalezi deficiențele site-ului, e un fapt, eu cred că ai parcă pe jumătate dreptate, pentru că fiecare om are atât defecte cât și calități, care trebuie exploatate, numai acelea. În loc să semnalăm defectele, pe care încercăm să le și corectăm, mai bine ne-am ocupa de literatură sau de altceva la fel de bun și de bine făcut.

Nu m-am născut perfectă, poate din (fin) perfecționism exagerez cu virgulele, din prea multă minuțiozitate... În rest, lucrez și eu ce pot. Nu mai știu cine de pe site, mi se pare Albert, și acesta este un sfat pentru toată lumea de pe site și cine are urechi de ascultat să asculte și să priceapă. Mă refer la poeți...

”Nu ce spui contează ci cu precădere ce arăți... Ce faci, cu ce te manifești, în literatură. Ce arăți lumii... Adică, opera, scriitura.” Îmi aduc aminte și de promisiunea lui Bogdan Geană, aici, contextual, anume că pregătește ceva surprinzător... Asta e bine, el știe cum se procedează și toți îl și așteptăm.

Stănică spunea că nu are cărți scoase, dar a trimis (deja) înspre publicare, probabil nu îi ieșiseră încă de sub tipar...

Poate, Claudiu, este un mare sens să faci, ca scriitor, nu să bombănești, cum se tot vociferează pe site, și să ieși la înaintare cu palavre, despre ceva ce știm toți că mai greșim, pentru că este normal, greșeala și imperfecțiunea sunt date de sus sau de stele care sclipesc. Și că manifestăm unele defecte, după cum ai menționat. Însă nu aici este important, ci facerea. Pe când o carte nouă? Aștept o carte nou marca Claudiu Toșa, aștept fapte nu cârcoteli, pe care nu le va mai ști nimeni, iar acesta este un sfat mare de la Albert, pe care mi l-am însușit cu rapiditate.

Numai bine, te mai aștept! (Am făcut pe teacher-preacher, dar sper că Albert să pătrundă la cât de multă lume, de aici înainte și cine are cap să facă, nu să tot spună.) Cuvintele acestea puerile (gen sfadă, reproș) nu vor mai fi ținute minte, ci numai faptele (inclusiv literare, de ce nu.) Poate și o conduită generală ar conta mult...

Stănică, imaturitate pe poem, în rest Amanda scrie iresproșabil. Dar unele chestii nu le vedem, până nu corectăm. Sau dacă am scris mai mult decât colegii, nu că Amanda nu ar scrie foarte bine, am văzut mai repede, poate, o soluție... E prea mult cele trei cuvințele, ar merge scos din titlu, după părerea mea. E numai o foarte nevinovată de părere, textual...

Eu aș schimba titlul și aș lăsa edulocorat, a avea acest termen Titlu + început + sfârșit, e un semn de imaturitate stilistică, de neglijență compozițională, ce se poate rezolva prin scoaterea lui din titlu de exemplu și a pune în loc la titlu, ceva foarte inteligent... De exemplu... ”Sofismul psihologic... (Stare)” Sau cam așa ceva, păstrând conținutul poemului...

floare, floricică... poate fi floarea o vietate? Metaforic? Floarea stă în fața fluturelui, în grădiniță și în păr.

Nu prea înțeleg. Modific, poate, din ea, în caz că ceva poate fi perfectibil, în rest nu prea înțeleg la ce te referi... Te mai aștept să mai treci!

Cu prețuire, Lua (E posibil să fi greșit poezia, zic și eu.)

Mai treci, fii mai atent.

În poezia albă, poate o să renunț... Le mai scot eu, de pe versurile unde se poate înțelege lipsa lor, pentru că din poezia clasică nu le pot scoate. Sunt în stas!

Văd eu ce fac, mie mi se pare că sunt puse bine.

”Te iubesc, din ochii mei albaștri” nu pot să scriu ”Te iubesc din ochi albaștri” că nu merge...

O să mai meditez pe subiect, oricum. Mereu mi se atrage atenția, dar eu văd foarte bine cum/când le așez... Mulțumesc.

Cred că după verb trebuie: ”Căci, vezi” - e raport de coordonare

Și după substantiv, nu. O să corectez unde e substantiv după. Dacă este cumva cazul... Mulțumesc foarte mult pentru implicare. Cred că este totuși foarte bine cum este mai sus... (se subînțelege o anumită nevoie de raport de coordonare).

Le pun ca și... După dar... ”Dar/căci, de ce să nu vorbim despre...” Văd o pauză în vorbire acolo, mi-e greu să nu pun semnul virgulei, dar o scot, dacă spui tu. Poate totuși exagerez cu ele, e un defect dinspre gândire (Văd mental că trebuie să opresc discursul, să pun un efect de oprire.)

Nu știu ce să spun altfel, mi-e foarte greu să îmi corectez un stil de a pune virgulele, probabil dacă nu e în regulă o să mai greșesc... Poate, trebuie să iau lecții particulare... Un corector ar fi ideal. Poate, trebuie. (Vezi, și după poate/vezi mi-a venit să las virgulă, e ca la ”căci”.

Ar trebui să mă întâlnesc cu Maria Mitea, ea să o dea pe moldovenește, eu să o întorc pe grai transilvănean, ar fi o chestie, mă gândesc, să compunem o poezie combinată în ambele ”graiuri”, poate... (Eu și ea...) Ar fi ceva.

Cu mulțumire! Încerc să par tânără, mă `strădui! :) Eram in ton cu poemul... Mă dau înțeleaptă, pentru că am 44 de ”chestii” care se sărbătoresc o dată pe an! :):))

Sunt și tânără, și înțeleaptă (Într-un fel) Dar, chiar, sunt tânără... Mai scriu, despre fete tinere...

Prea m-am lungit! :) Și nu fug!

Stănică, în primul rând, mulțumesc că ai trecut, nu e descântec pentru că nu are incantații sau invocări, e o poezie cu fir mai lung, după cum foarte bine ai observat.

Dacă în oameni există și o latură care se atinge de anumite simboluri, introducându-le în viața lor, ca un fel de rugăciune, și aceea se citește de exemplu la masă, mai înainte de ”merindă”. Apoi, ideile merg în continuare, de ce nu, poate e un fel de dezicere sau îndepărtare de religios, atipic, chiar dacă acela cheamă foarte mult, e un fel de alergare sau regăsire, poate sunt sensuri pe jumătate înțelese sau mai alambicate, și poate fi de apropiere de mare sau de pădure (sau de ce nu, de altceva). Este fuga. Știu de exemplu că tot bărbatul fuge, dacă nu îi convine ceva... Poate fi. Mai demult avusesem obsesia cu pădurile, acum cu apa (Marea) am și două cărți cu sirene, poate e ca un fel de sauvage de retragere... Un fel de regăsire a rădăcinilor și a ceea ce contează, după om. Dacă femeia nu este înțeleasă în discursul ei liric, înseamnă că cititorul nu s-a retras, încă, mai are de visat și de trăit mult, cu sensuri foarte prezente, nu știe poate, încă, senzația de a te îndepărta de mesele sfinte și de a te alipi într-un alt loc, poate pentru unii e mergerea înspre pădure, unde poți de exemplu găsi mângăierea copacilor, în mod simbolic, sau atingerea simbolică a frunzișului, poate fi o baracă părăsită unde omul este în sfârșit alone și poate să scrie și să se înțeleagă. Sunt numai simboluri, marea și apa, poate e un sens poetic, am scris în ”Ninsese mult, Luana Anghelos...” despre pădure, iar, despre mare, după cum poate ai aflat, ai aflat, în cele două cărți cu Sirene, pentru mine a existat o perioadă de îndepărtare, la fel cum tu ți-ai închis căsuța de comentarii, dar pentru mine e numai simbolică, pentru că iacătă-mă-s pe site, încă. Nu am fugit niciunde! :):)

Se fuge, în tine, de alții, pentru a găsi răspunsuri, în speranța că ele pot să vină, se fuge de exemplu în muncă, în perfecționare, la oameni poate se fuge, poate și apropierea e ca un fel de fugă. Una mai cu sens, decât apa sau înspre copaci, e alergarea fiecăruia, în care te scufunzi, în care îți prepari ciorba ”de potroace” sau de pește, este laptele bătut și acrișor, mai înainte de furtună, mai înainte de o vârstă mai bătrână sau mai înainte de marile întrebări sau ”pățanii”, isprăvile inimii sau ale vieții prin care trece omul, retrăgându-se să se înțeleagă pe sine și cred că și un mare DE CE.

E numai un poem în grai ardelean, mai vechi, cu unele specificități de ritm și rimă, melodicitate care apropie poezia de una mai veche, poate de aceea i-ai spus descântec, pentru că produce senzații vechi...

Mulțumesc foarte mult că ai trecut, cum spuneam.

Dacă vă răzgândiți noi tot aici vom fi, de aceasta să fiți foarte sigur, că vă vom aștepta, mereu înapoi, dacă considerați...

Mult succes domnule Teodor Dume pe oricare drum infinit bun, pe care veți merge! A te retrage dintr-un loc nu înseamnă capitulare, ci este grijă! Și eu de exemplu m-am retras de pe FB și am constatat că am mai mult timp pentru mine, a aborda o nouă optică nu este însă mai rău, ci a alege de exemplu de a petrece mai mult timp cu Teodora și a-i da, cu drag, toate bilețelele...

Mult succes, vă suntem cei ce vă iubim foarte aproape, chiar dacă vă depărtați puțin să stați cu Teodora și familia! Nu greșiți, este doar un alt drum! Poate, o să vă reîntoarceți într-o zi să ne mai salutați, dacă vă răzgândiți... Între timp, puteți scrie, dacă doriți, sunt sigură că sunt multe povești nespuse, încă, dar poate aveți și nevoie de împăcare cu sine, ca și până acum...

Steluța este pentru a avea pinteni, în drum, oricare ar fi, ca și până acum! Cu mult drag!

Stănică, mă mai limitez, încerc sau să văd unde duce. Scriu poeme mari doar prin volume, dar așa îmi ies, mai cred că e o stare de-a mea, de acum, poate ies din ea... Sau cel puțin să îmi dau seama unde vreau să ajung...

Maria, mi-ai făcut o bucurie mare, mulțumesc mult și spor la lucru!

Mulțumesc, dragilor!

câteodată cred că sunt prea amplă, pentru acest site. muncesc prea mult, poate ar trebui să mă mai ”strâmtorez”, creațional...

nu știu ce ai spune, Stănică...

poate și poezia în vers liber, e cam lată, ca număr de cuvinte. nu știu ce să mă fac cu mine, cred că am exagerat... exagerez când creez amplu. cred.

Mi-a plăcut forma poemului mult, cum ai dus versurile, am mai văzut și la alți autori această tehnică. Mi-a plăcut foarte mult cum ai aplicat-o...

Nu cumva e ”masculina”? Spre final?

Mi-a plăcut, e un poem bine sudat și scris cu sufletul (parcă și cu trupul, organic), mi-a plăcut de asemenea structura, modul de construcție în poem, e un sens de aprobare profundă, pentru poem ca întreg, pentru care las stea...

E bine meritată!