Desfășurarea unei prea scunde, mov lăcrămioară...

spui tu Luana, eu însă te-aș contrazice puțin în ceea ce privește „sărăcia”! Câtă vreme ai visul și curajul de-a experimenta stări, spații și forme energetice diverse, nici nu ai cum (și dacă-ai vrea) să fii săracă. Pentru că ai multiversuri de gustat, pipăit, locuit. Și mai ai plantația africană, Dunărea, castelele, podurile - astea doar la o trecere în revistă fugară a „proprietăților”! :) Așa că nu prea pricep io cum îi cu „sărăcia” asta - da pricep foarte bine cât ești de bogată!
Spor la strângerea comorilor - chiar de-s înfășurate în lacrimi duioase! o plusvaloare consistentă!

Maria, poemul de sus e o fantezie... În general, combini fantezia în proporții variabile, cu realul, mult este fantezie... Podul respectiv e de la un văr al meu, cobora cărți Sandra Brown din pod, pe când eram foarte mici și eu una nu știam citi, cu verișoarele mele. Bunicul, nu are a face, e numai fantezie, nici păpușile nu le-aș ține în pod. Căci sunt drăguțe, mai ales cele de porțelan.

Oricum, dacă ar fi să aleg, mi-ar plăcea să fiu sirenă, dacă există. Îmi place apa foarte mult, când eram mică mergeam la sat la scaldă. Și de vreo 10 ani o iubesc foarte mult, în sensul că sunt obsedată de apă. Concediile mi le fac, însă și prin apă și prin pădure... :) Dacă m-ai întreba unde îmi place mai mult, nu știu ce să îți spun, pentru fiecare eu sunt, în ele.

În titlu n-ar trebui scris "lăcrămioare"?

Mulțumesc, Antonia, e parfum când treci tu...

George, eu un skepsis substantival, de aceea am lăsat forma de suflet, substantivul. Poate, mergea un italic sau literă mare, dar prefer așa...

Mulțumesc, dragilor!

O să ajut eu pentru facerea unui "băiețel din grâu". Și o să-l duc în dar Africii. Găsesc poemul foarte interactiv. Plin de stenică nostalgie și debordantă energie lirică. "Se poate trăi și fără sex". Se poate și scrie fără sex?

Nu știu... Poate, de-asta am schimbat și poemul. L-am ajustat, pe ici, pe colo... (sper că e mai bine). Foarte plăcut surprinsă de vizită și te mai aștept, Dragoș Vișan... Poate, data viitoare îmi lași și steluță, dar să argumentezi... :)

Cu plăcere vin pe textele tale, dar de stea galbenă sunt, din păcatele mele, impotent pentru totdeauna. Steluță de gheață îți las, dragă poetă Iulia Elize. De la nivelul meu de -10 (°C). Imaginar simt acea mototolire a cozii de pește pe mine. Fascinant! Cineva mă poate încălzi, când citesc. Tare!

Dragoș, sper să nu te arunci prin mare în căutare, totuși de himere, cu coadă...

Ce faci, iarăși ești cu nivelul beteag...