Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Gheterabis

2 min lectură·
Mediu
Gheterabis e limba mâinilor mele prin cuvântul de după și de mai dinainte
ca să nu te mai înțeleg,
ca pe-o mură.
Ți-am păstrat căciula albă de oaie
dosită
într-un
cuib
de flori
de
primăvară
știam
că te
întorci
repede,
dacul meu molcom, prostuț, ca o pasăre mare!
Nu-mi mai adu, acasă, mătănii.
Ia-mă mai bine în brațe și să fugim de aici
unde e frig
și sunt multe fântâni.
Să căutăm un sat foarte mic, unde sunt multe fântâni.
În olcuța de lut să mă pui să îți fac mămăligă,
să îți aduc apă,
cu vadra,
și să mă înveți să îți mai scriu din nou,
cu mălai, pe zăpadă,
în limba
neștiută
a zorilor
degetele mele știu
să stea în zăpadă
și să lase repede semne ca după trecerea
anilor cu lupi
și
a bolilor de tânjire
nu îmi plac turturelele îmi par niște paseri prostuțe
dar o să le dau mult mălai
dacă le iubești tu...
poate și tu ești o turturea, una mică, dar bătrână...
(îmi spui)
ca apa de dedesubt dintr-o fântână foarte curată...
(îmi spui)
e prea mult mâl pe la case...
să ne facem din mâlul de după ploi și din fântâni
un fel de căsuță...
a fugi într-o fântână, e trist.
dar și prin cer, stelele uneori se-ntristează, așa ca și tine, femeie!
da!
chiar și stelele!
să le facem case de mâl și fântâni, atunci,
și să ni le facem fiice,
o să îmi iau atunci năframa, să mă acopere, ca pe o femeie bătrână,
și o daltă, ca să descoperim o fântână foarte veche, dar tulbure
în pământul mâlos,
ca o oglindă murdară, care așteaptă anotimpul de după,
ia să mă ascund un pic în pasărea aceea,
ca să nu te mai văz!
Gheterabis. Sum. Ego.
022.965
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
296
Citire
2 min
Versuri
57
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Gheterabis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14139051/gheterabis

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
poveștile tale ticluite undeva în depărtare, în foarte demult, cu iz ancestral. ca și aceasta în care fântânile sunt practic niște simboluri. să înțelegi viața prin limbajul mâinilor este ceva care aduce a greu, a anormal, însă tocmai de aceea deosebit. este o rotunjime perfectă poemul acesta și induce o anume stare. interesant că și pe mine m-a preocupat azi utilitatea mâinilor.

mi-a făcut plăcere lectura.
0
@iulia-elizeIEIulia Elize
Mulțumesc, Ottilia! Am scris acest text foarte repede, parcă contra-cronometru, dar, pe undeva, l-am simțit mult. Probabil, uneori, arhaicul își cere dreptul la timp, la însemnarea unei senzații vechi, cere să se exprime, baladescul... Poate așa se nasc poveștile vechi, cer a fi scrise... Întotdeauna m-au atras baladele și poveștile cu (și despre) vechime.

Nu e bizar, se prețuiește vinul vechi, baladele, mai ales cele cu iz vechi, sunt ca vinul ăl bun. Prețiosul din ele... Zic eu, nu moare, nu devine niciodată desuet.

Trebuie, în general, să ne prețuim mai mult rădăcinile, zic eu. Românismul. Valoarea românilor. (Dată și de ceea ce avem vechi, în literatura română, de baladele noastre.)

Eu m-am străduit să nu uit. Și să scriu despre acestea, ale vechimii... Acum am scos o carte de balade cu iz vechi ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit”, am în manuscris o carte bazată pe filonul ”Mănăstirii Argeșului”, aproape de final, și, ca gând, romanizarea mitului ”Mioriței”, ca un proiect foarte incipient, foarte la început, lucrat puțin.

Sunt mândră de ”Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit”, cartea mea de balade, și sper să mă țină cerul în viață să mai abordez și alte proiecte care aduc parfum vechi. Măcar să le pun în manuscrise, macar să le termin pe toate, tot ce îmi propun. Să pot să fac aceasta...
0