Aurul râurilor

tânjire de sânge și apă,

până când se va face foarte târziu și râul se va strânge așa ca umbrelele

de fapt

mi-am propus să scriu foarte simplu

despre cum ajunge dragostea în lumea aceasta tabu

atârnată de-o stea, de pântecul unei mame, în uter,

pe sub rândurile lui henry miller pe care cineva le citea pe ascuns

unde s-a așezat, curios, praful stelar de pe sânul femeii tale

e frumoasă o femeie cu o carte pe sâni

e ca o cometă;

cartea aceasta s-a odihnit o secundă pe pieptul ei

odată citeai lângă coapsa unei femei unde nu se face niciodată târziu

știți voi

e bine să fii iubit ca pescarii

când se convertesc ca să scoată aurul din râul cel limpede

să te cufunzi în râu și în albia lui să te iubești cu o femeie albă, subțire și foarte frumoasă

să îi săruți saboții și părul ei negru

și aurul

de pe fiecare sân

să faci dragoste-n apă

un pic periculos și cât se poate de ascuns de piperul celorlalți

de așa-zisele îngrădiri sociale și de bârfa femeilor

care nu prea pricep ce e dorul, uitucele, foste femei!

ce e dorul?

poate nimic, poate doar senzația aceea simplă când nu mai ai niciun bob de cafea în casă

și îți vine să o iei razna pe la miezul nopții și să cauți non-stopuri

dar să nu plângem

galaxii apropiate și frumoase te vor lăsa să cauți aurul vieții sub apă

ce dragi îmi sunt marțienii, cât de dragi îmi sunt și copiii,

cred că o iubești!; ți-ar zice și străinii și copiii, și ți-ar face cu mâna,

ți-ar îmbâcsi râul tău de muzică, te-ar îndemna să cobori la femeie

apa va vibra foarte tandru tu vei face în ea dragoste și lumină

până dragostea se va face cu totul în lume

rotind un nou univers

în care

vei vibra ca o gărgăriță

sub talpa cea grea a iubirii, susurând că iubești aurul, râul,

și da,

ea te iubește desigur ca o femeie

este foarte tânără, albă, cu părul ei negru strâns de un pieptene

peste lume se vor lăsa cai să alerge

și între coapsele femeii tale vei muri.