Poezie
Ni s-au scuturat salcâmii
cu iz popular (în varianta originală)
2 min lectură·
Mediu
Ni s-au scuturat salcâmii
daică dragă,
pe morminte…
ce risipă prea-duioasă…
și ce blândă…
ce bălaie…
uite,
dadă,
rândunica
cum nu uită să alinte
dincolo, în crânguri ude,
firul ce de-atâta teamă a și prins iar să asude…
și tu, dadă, nu mai plânge
lasă purpuriul ăsta soarelui când cucerește
și te învelește-n lapte
măi, luniță,
măi, hangiță,
când torni vinul lupilor și nebuniei
vinul alb – în nopți de smoală ce cunoaște ca un câ`ne
tot ce creste și se schimbă, și apune, și renaște
ce rotește,
se rotește…
toarnă vinul, măi, dăduță,
că io-ți dau oricum și pâ`ne…
Știi tu oare, măi, leliță,
- că bulina
gămălia unei stele
dorul ei ce vrea s-apară
îți va creste-n piept
și mâine
praful ce vei fi va trece-n al ei sânge
așa simplu
și călduț în năucire…
și prin flăcări
și țărână
prin înecăcioase unghii de portocaliu și verde
prin atâtea legănele ce or vrea de-atunci s-o prindă
te va tine minte
luno
- mamă-înceată, puțin-vrândă,
vei fi dadă-într-însa
dadă
pentr-un pui de azalee răzgâiată și căpoasă
dadă dulce
dadă bună
dadă moale
pentru dânsa-astru ce va fi de-atunci o zână
printre alte roșii piepturi – călătoare și frumoasă
te va tine minte, dadă,
miliarde și cu una de rotiri năucitoare…
va fi lună, când dansează!
daică dragă,
puțin-vrândă
ni s-au scuturat salcâmii
ce risipă prea duioasă…
S-au dus și ai mei, dăduță
și sunt singur
eu cu mine
eu – sub flori crescând în sânge
din atâtea luni stinghere ce-au fost luni
cum ești tu, dadă,
și-acum sunt, sfioase, piepturi
pentru azaleea-aceasta
uriașă, schimbătoare
cu atâtea flori rotinde, cu porniri capricioase,
ce tot zboară,
ce îmi zboară și prin gânduri
când îmi cer și mie carnea
preafrumoasele crăiese, în lucirea
- curioasa -
de când mi-au luat pe mama,
de când mi s-a dus mireasa...
(mai, 2014)
035.894
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 308
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 73
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Ni s-au scuturat salcâmii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14110354/ni-s-au-scuturat-salcamiiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EGDistincție acordată
Am citit în ultimele zile această poezie de mai multe ori, am simțit nevoia să revin, aveam impresia că cineva mi-o toarnă în auz!
Doar poemul barbian ”După melci” are incantația de aici. Sunt și imagini comune(crăițele), în orice caz, îmi pare un text absolut special, pentru care te felicit! Și găsesc pardonabilă cacofonia, prin trimiterea din subtitlu la literatura populară.
Stea!
Doar poemul barbian ”După melci” are incantația de aici. Sunt și imagini comune(crăițele), în orice caz, îmi pare un text absolut special, pentru care te felicit! Și găsesc pardonabilă cacofonia, prin trimiterea din subtitlu la literatura populară.
Stea!
0
IEdomnilor, vă mulțumesc! este o poezie foarte dragă mie, la care țin mult. nu știu cât se înțelege că este un fel de ”trecere spre o stea”, în spirit popular, cu unele influențe populare. că moartea se vede ca un fel de translatare într-o stea, care continuă să se rotească, așa ca florile de frumoasă, și pe mai departe... că sărmana dadă continuă să trăiască prin azaleea aceea frumoasă, care îi va purta duhul, mai departe, și după moarte...
Mulțumesc din suflet și editorilor, nu mă așteptam.
Mulțumesc din suflet și editorilor, nu mă așteptam.
0
lunecase-ntr-o lumină
de sub lună
"S-au dus și ai mei, dăduță
și sunt singur
eu cu mine
eu – sub flori crescând în sânge
din atâtea luni stinghere ce-au fost luni
cum ești tu, dadă"