Poezie
Va străluci, ca niciuna
sau din jurnalul unui om cu capul plecat
1 min lectură·
Mediu
Atâta râs și atâta mocherie ca de mocan cu papuci nepotriviți trecuți prin case străine
care nu știe a zice “nu știu ce e” și nu știu în schimb scuipă zidurile care se surpă
surpase-vor Doamne? Nu, nu se vor surpa, cei care scuipă vor scuipa cu vițici
până se va lăsa întunericul
și dintr-odată se va arăta *și aici vor fi mocherii de mocani în papuci foarte galbeni
odată se va arăta luntrea, și cine știe
cât de albă va fi, dar va străluci ca niciuna
cine știe pe care scară o va lăsa îngerul bun să se coboarea, ca să urce prostimea
mocanii vor merge atunci să cumpere pește, dar banii lor plin de ocară
nu vor ajunge nici măcar ca să îmi apăr, Doamne, luntrea. Dar luntrea aceea
care nu-i a mea
va ajunge, cu îngerii, la liman
012.219
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Va străluci, ca niciuna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14101306/va-straluci-ca-niciunaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Atâta râs și atâta mocherie ca de munteni răi cu papuci nepotriviți trecuți prin case străine
care nu știu a zice “nu știu ce e” și nu știu, în schimb parcă scuipă, omul meu, zidurile care se surpă
surpase-vor Doamne? Nu, nu se vor surpa, cei care scuipă vor scuipa cu vițici
până se va lăsa întunericul
și dintr-odată se va arăta *și aici vor fi mocherii de mocani în papuci foarte galbeni, cu lămpașul apris, lângă un rug plin cu mure, unde o femeie așteaptă
și chiar vă zic odată se va arăta luntrea, și cine știe
cât de albă va fi, dar va străluci ca niciuna
cine știe pe care scară o va lăsa îngerul bun să se coboare, ca să urce prostimea, norodul
mocanii vor merge atunci să cumpere pește, dar banii lor plin de ocară
nu vor ajunge nici măcar ca să îmi apăr, Doamne, luntrea. Dar luntrea aceea
cealaltă
care nu-i a mea
va ajunge, cu îngerii, la liman