Trăind - cumva
împotriva vieții
(în partea ei văzută)
uneori presimt în mine
acea Prezență
ce nu-l reflectă
decît pe cel
ce o poate reflecta
alteori simt
cum un prag
crește între
Păreai o ființă
de-formată
de propria oglindire
(de lumina ei
nici moartă/nici vie)
sau
nu erai
decît o ființă
in-formată
de propria de-formare
și care
în lumea asta
de oglindiri
Nu oricum
poți pătrunde
în acel loc care este
tot atît de aproape
pe cît de îndepărtat
nu oriunde
poți re-trăi visul
de unde începe
calea ubicuă
calea tuturor căilor
nu oricînd
este
Pendulînd între
ascundere și absență
nu mai vrei să fii
neîntreg și covîrșit
de ce porți în inimă
doar început
cumva ajutat
de propriul gînd
(întors asupra
lui însuși negînd)
speri să
Înțelesul cuvintelor
uneori ascunde
neînțelese cuvinte
despre
\"altfelul\" meu
ce nu poate fi adeverit
decît de săvîrșirea lor
întru aceeași
desăvîrșire
desăvîrșire
mereu reluată
de
Uneori
golul din suflet
pare consecința cuvintelor
adeverite
de ceea ce oglindesc
cuvinte
care nu vor fi adevărate
cît timp nu devin
egale
cu ce vei fi uitat
ca să-ți
Între
ascundere și absență
(ne-fiind niciuneia parte)
încerc să devin
prin ceea ce simt
ceea ce sînt
chiar dacă
uneori presimt
că lumina din mine
tot mai sărăcită
va (de)curge
fără
În rezonanță
cu aproapele
și departele tău
păreai destinat
să re-naști
din tine însuți
dar privind
numai în afară
nu și lăuntric
nu vei străvede
unde chipul tău
este reflectarea
altui
Să-i iubești sufletului
golul ne-mărturisit
miezul
unde cuvintele
uneori de-o-ființă
cu tine devin
sau acolo
vor pătrunde
mult mai multe
tăceri decît cuvinte
tăceri
al căror sens
nu
Ești
o ființă ne-isprăvită
cu sufletul
în descumpănire
...locuind
numai timpul
nu și visul
unde ai putea
să-i presimți timpului
reversul
poate
din cauza asta
acum ispășirea ta
este
Cu sufletul
cumva rătăcit
de ceea ce-l face
cu adevărat suflet
încerc să nu-mi neg
dorințele și acele iluzii
care sînt - sau devin
"altfelul" meu
cumva
neîntreg
încerc totuși
să nu-mi
Uneori cuvintele
devin asemeni
lucrurilor:
preajma noastră
de care uităm
uitîndu-ne
alteori
devin text:
povestesc
despre noi
și
himera gîndului
ne-lămurit
de înțelesul
Să exiști
este singurul tău țel
să exiști
chiar dacă ești
tot mai absent
din ceea ce se numește
încă real
de aceea
poate n-ar trebui
să crezi numai
în ceea ce închipui
să crezi
Negînd
fără de contenire
făpturile răstimpului
își închipuie
că trăiesc ne-trăitul
cînd de fapt
în lumea lor
de oglindiri oglindite
nimic și nimeni
nu mai intră în identitate
cu
Zadarnic
caută gîndul
un loc anume
unde să-și reverse
actul închipuitor
de ecouri
(cît mai adînc)
de unde
a-tot-cuprinzător
\"numinosul\"
uneori se destinde
zămislind
o altă lume
o
Încercînd
să oglindesc
ceea ce mă oglindește
n-am mai vrut
să mă risipesc
am vrut
să rătăcesc
prin vastitatea visului
ca printr-un altfel
de văzduh
unde
odată pătruns
nu voi mai
Cer și pămînt
să vă cununăm
întru lumina
din noi
care
uneori tulburată
răsfrînge
ce o (în)frînge
reflectă
ce o reflectă
ca o Himeră
în desfăt
emanînd
armonii?
Cărei lumi
mă voi închina îndoit
celei ascunse?
celei absente?
poate
aceleia unde
mă vor însoți
închipuirile
ele sînt singurele
răsfrîngeri și-nfrîngeri
de care nu mă tem
(cum de
Înalte abisuri
adînci culminări
în sufletul golit
de opacitățile fricii
prea-plin de transparențele
visului
oare
toate acele
răsfrîngeri și-nfrîngeri
l-au făcut imun
la acea
Sînt încarcerat
între oglinzi
de propriile
oglindiri
care
tot mai libere
înaintea mea
vor ajunge
unde eu ar trebui
să sfîrșesc
oare
de ele nu sînt
lăsat să trăiesc
pînă la
Prezent
mai mult prin absență
uneori ai senzația
că ești altul
(dezis de același)
alteori același
(dezis de altul)
sau totul
nu este decît o închipuire
întoarsă asupra ei însăși
iar
Oare
mai există
în suflet
acel \"loc\"
de unde
văzduh și iubire
se destind
de-odată?
acolo
aș vrea
să mă-ntorc:
de unde Totul
prin toate
se desfată
de unde
Totul prin
Cum
oare ai putea
să prefaci
adînca singurătate
în cuvinte
cum
oare ai putea
să-i amplifici
(ori să-i exalți)
înțelesul
încît el să cuprindă
o altă inimă
asemeni
unui alt
Uneori te simți
de parcă ai avea
aripi lăuntrice
alteori - de parcă
lăuntrul tău ar fi
cochilia unui melc
unde crește/descrește
himera gîndului
ne-lămurit
de înțelesul visului
vis
