Ești
înger cu cochilie
sau
melc cu aripi?
te-ai ivit
de sub oculte urziri
prin tot mai adînci
culminări
și
nu mai ști
dacă atunci
în clipa dezmărginirii
te vei întoarce
În contratimp
cu realitatea
re-trăiești doar
acele dorințe
devenite măști
sub chip
oglindiri viitoare
pe care de cîte ori
le invoci
devin
cuvinte și timp
sau
numai așa
vei putea
Ceea ce trece prin tine
devine opus visului
și
neîmplinit vei rămîne
dacă acel \"ceva\"
dăruit de noapte
nu devine
o altă viață
decît viața ta
dacă atunci
nu-ți vei da seama
că în
Poate
în clipa dezmărginirii
nu vei muri
de tot
poate
închipuindu-te
tot mai aproape
departelui
cu lumina din cuvinte
te vei naște
din nou
sau
din acea clipă
vei fi totuna
su
Uneori am senzația
că viețuiesc într-un vis
unde multe presimt
dar nimic nu sînt
poate unde
nu trăiesc
decît un gînd
același gînd
iar între
reversul și aversul lui
simt visul prea
Ce fiori adîncindu-mă
în trupul ce-l cuprind
cuprinzîndu-mă
se răsfrîng între
paralele oglinzi
unde frigul și frica
mă-mprejmuie
și nu-mi lasă
durerea plecată?
poate
din cauza asta
nu
Între
aversul și reversul
cuvintelor tot caut
primultima vibrație
și
nu găsesc
decît un gol
înmiresmat
pe cînd
miasma însuflețirii
un altfel de trup
în trup ar vrea
să-mi
Devenise
mult prea domestic
totuși
încă în stare
să simtă în sine
descentrarea
să simtă
că din sine
deja a început
ex-centrarea
sau
fiind
întors pe dos
și
mult prea sensibil
la
\"Bolnav de suflet\"
cauți - tot mai cauți
chiar dacă \"totul e ascundere\"
chiar dacă pare absență
bolnav în suflet
ceea ce cauți
devine
amintire inventată
iar ceea ce trăiești
oglindire
Vie
închipuirea
nu va trece
și
nici nu va dveni
ecou între
sine și ne-cuprins
dacă
logica inversă
a iubirii
nu te face
să-nțelegi
că preludiul
absenței
descrie moartea
din
Nu căuta
prea adînc
în suflet
acolo
ar putea fi
doar gol pur
și vei dispera
sperînd
sau
poate acolo
covîrșit vei fi
de vîlva semnelor
care
prea mult
prea de-mult
ascund
ceea ce
Între
sine și ne-cuprins
cauți acea liniște
care să te înalțe
dincolo de tăcerea
din singurătate
tăcere
uneori asemeni
unei zbateri
într-o imundă
lacună conjurată
de aceleași
Îndestulat de nimic
sătul de tot
vei deveni
dintr-un aproape om
aproape înger
sau
re-născut
din propria închipuire
mai sigur vei pătrunde
dincolo
de aceste fruntarii
ascunzînd
alte
O ne-știută lumină
venea de dincolo
de privire
nu era
lumina privirii
și nici a celui privit
era
lumina departelui
a depărtării lăuntrice
chipului
pe care-l contura
de-conturîndu-l
în
Uneori te supui
propriului suflet
îl urmezi
în devălmășia actelor
ce-l conjură
să nu devină
mai gol
decît este
să nu fie înstărit
de închipuirea ta
peste
o prea vastă
uitare
...cînd
Oare
ce altceva
ai putea fi - dincolo
de ce ascunzi
negînd?
sau
acel gînd
începînd la ne-sfîrșit
nu-ți mai amintești
cînd anume
ai început să iubești
...acea iubire
de cuvintele ce
Uneori
am senzația că devin
altceva/altcineva
decît ar trebui
să fiu
alteori
că devin numai
ca să am de unde pleca
poate
din cauza asta simt
o descumpănire între
suflet și
Cu totul alt țel
are cel ce fără-de-contenire
se întreabă: ce înnăscut orient
ascunde clipa
ce n-o poate nega
nimeni?
clipa
cînd iubirea va fi
singurul act
pentru care ar vrea
să rămîmă
Uneori gîndul
pare metafora
învierii
alteori
o altfel de naștere
unde lumina este
înlocuită de oglindă
și reflectările ei
dar oare
voi mai putea fi?
oare
voi putea fi
fără să-mi
Avea un trup
atît de curat
încît n-ar putea fi
locuit de un suflet
potrivnic
n-ar putea fi
înlocuit
de închipuire
sau de visul
unde iubirea
este doar act
în așteptarea
altei
Să concentrezi totul
într-un gînd
iar acel gînd
să-l trăiești
(toată viața)
ca pe o altă viață
chiar și atunci
cînd \"ceva\" din tine
ți se opune
ne-lăsîndu-te
să
Să nu uiți:
sufletul nu este
din tine și-al tău
nu este lăuntric
decît trupului
ce-i este
tot atît de lăuntric
să nu uiți
că nu va fi
cu adevărat suflet
decît depășindu-se
pe
Uneori am senzația
că sînt trăit
de la celălalt capăt
al vieții
alteori
că sînt zoographul
închipuirii
dar
și al iubirii
ce începe din mine
spre a cuprinde
totul
(fără
Nu vom ne-muri
întru identic
fără adeverirea
sufletului
suflet - uneori
asemeni gîndului
continuu semnificant
între
el și tine
se nasc și mor
tot mai multe cuvinte
prin care tu
ai
