Infra-actul contemplării
se petrece întru
acel timp(sau ne-timp)
lăuntric
după care
tot ce există
va fi precum în oglindă
unde invers
nu te mai re-cunoști
sau
poate atunci
acel act
Curînd
timpul meu
(atîta cît a fost)
nu va mai fi lăuntric
acestui timp
totuși simt
că \"ceva\" m-a ocrotit
de facerile și prefacerile lui
altfel
n-aș fi putut
Încearcă
să rămîi mereu
între ascundere și absență
ne-fiind niciuneia
parte
numai astfel
sufletul tău
va putea reflecta
altfel - nu invers
ce se va întîmpla
(dacă întîmplare va fi)
între
Cît de adînc
și cît de mult
va trebui să cuprinzi
pentru va inefabilul
Prezenței
să te cuprindă
și să pătrundă
dincolo de pragul
oricărei absențe?
poate atunci
nu vei mai locui
între
motto:
\"Orice ființă care întîrzie să se nască
compensator de două ori se desfată
de două ori viețuind\"
Cristian Simionescu
Încerci
încă încerci
să te oglindești
în aceeași oglindă
în
Curînd
nu vei mai fi
\"ceva\" între
umbră și oglindire
iar
sufletul sufletului
se va întoarce
unde toate
devin
cum din rodire
nuntirea
altui rod
cum
din rostire
nuntirea
altui
Gîndurile:
înalte abisuri
adînci culminări
care
te vor goli de prezent
(de răstimpul unde ai propriul loc)
spre a crește/descrește
mereu altfel între
ascundere și absență
totuși
ce
Există o clipă
cînd sufletul
devine asemeni
unei oglinzi
unde oglindirile
se desfată
în acel răstimp
ai putea afla
ce ascunde sufletul
cînd însuflețește
ce
În lumea asta
parcă întoarsă pe dos
dorințele par
(sau devin)
tot mai mult
măști
in-de-finite măști
ascunzîndu-se
una pe alta
una într-alta
de aceea tu
vezi numai una
dar
În lăuntrul visului
se contopesc
amintiri și uitări
pe cînd tu
cu fapta (ce-nfăptuiește
în cel ce făptuiește)
încerci să le deosebești
de fapt
încerci să deosebești
taina ce crește
în
Þi-ai risipit ființa
prin mult prea multe
ființări
și
născut
a doua oară
parcă nu mai erai
același
dar nici altul
și
la limita mediată
a celor imediate
simțeai
Latent
simt gîndul
în care aș vrea
să mă desfăt
ca-ntr-o lume
latentă
de aceea
acum asumîndu-mi
și umbra/și oglindirea
încerc să-mi rostesc
gîndul
poate rostind
mă voi
În ființa ta
\"ceva\" lăuntric
crește/descrește
în același timp
în ființa ta
crește lumina
gîndul negînd
în ființa ta
descrește gîndul
negînd lumina
totuși
în clipa ultimă
în
motto:
\"Cine iubește, iubește iubirea\"
Sf. Bernard
\"Iubim iubirea vie\"
Gellu Naum
Iubind iubirea
dar și amintirea
Prezenței(absente)
devenită
Absență(prezentă)
\"ceva\" din
Nimic
nu pare mai pur
decît acel gînd
care negînd
devine
unde absența
îi este cuprins
dar oare
ce-ar mai putea ființa
în acel loc/ne-loc
mocnind de vîlve?
vîlve
ce nu-nsoțesc
decît
Iubind
simți în tine
un altfel de timp
(un timp încă
ne-destins)
și
ne-mai-fiind
tu însuți
aparții - parcă
tot mai multor
absențe
sau
nu vei aparține
decît
Nu-ți închipui
întunericul lăuntric
asemeni
celui din afară
care-n metastază
și-n noian de vipii
te cuprinde
uneori
în pofida lui
te simți liber
mai liber cu gîndul
decît cu
Un singur frig
mă-ncearcă
un singur rost
mă poartă
spre clipa contopirii
cu umbra și oglindirea
cînd
făptură egală
în fața unei egalități
mai cuprinzătoare
voi fi
dacă
ceea ce voi
În ființa ta
există numai ființă
sau există
mult mai mult întuneric
decît lumină?
poate în ființa ta
există mult mai mult
întuneric decît în afara ta
poate
din cauza asta
te simți
Era
înfăptuirea mîinii
care știe
sau a mîinii
care învață
era
trans-scriere
sau meta-act
devenit cuvinte
poate chiar
acele cuvinte prin care tu
(cu toate ne-mplinirile
Încearcă
să-ți urmezi gîndul
pînă la capăt
să-l urmezi
pînă cînd va deveni
totuna cu lumina
fervorii
chiar și atunci
cînd te dăruiești
închipuirii
înfăptuind
goale eufonii
cu
Uneori
prin corodate oglinzi
mă simt ademenit
de speranță
spre
locul testimonial
unde fiorii altei stări
mă vor cuprinde
și pătrunde
alteori disperînd
mă simt
Orice
cunoaștere de sine
este de fapt
o re-cunoaștere
chiar
și pentru cel
ce nu știe ce este
mulțimea cuvintelor sale
și
nici ce este
în el
acest \"este\"
poate
din cauza asta
va
