Prea tîrziu
mi s-a întîmplat
să înțeleg
ce se petrece
între întîmplare
și înțeles
într-un fel
sînt rodul
unei întîmplări
care încearcă
să nu devină rostul
ce desparte
și
Uneori
disperarea te coboară
mai prejos de cuvinte
(de speranța lor
tot mai amară)
atunci
dorința ta
devine un fel
de absență
un fel
de-a nu trăi
cît timp acel
\"simț al
Acum
pentru că ne-am contopit
eu
nu mai sînt
eu însumi
iar tu
nu mai ești
tu însuți
întrepătrunse
ne-au fost trupurile
de aceeași dorință
pînă acolo
încît
în golul intuit
al
Sufletul
precum o umbră
crește/descrește
măsurîndu-mi
ne-știrea
dinainte și după
ne-dreapta
descumpănire
căci
tot jucîndu-mă
de-a altul
cu umbra
de-a același
cu oglindirea
pînă la
\"Eu mor în fiecare zi\"
pentru că-n fiecare noapte
moartea re-naște
în mine
poate
din cauza asta
mă simt
\"născut înainte de vreme\"
și ne-putincios
de-a mă nutri
din acea stare
care
Încerci
să nu fii
în același timp
și același/și altul
încerci
să nu trăiești
ca și cum ai fi prezent
în două realități
de fapt
încerci să înțelegi
sfîșitoarea
ambiguitate
dintre
par
Uneori cerul
pare un abis
(un abis
preaînalt)
spre care privești
epuizat de visul
pe care nu l-ai putut visa
pînă la capăt
vis
la limita
dintre viață și moarte
ale cărui sugestii
au un
Trăind/re-trăind
o in-de-finită
penumbră
vei străbate
și
nu vei mai ști
dacă visul este
o altă viață
iar moartea
un altfel de vis
sau
cu privirea întoarsă
cu temă îți vei aminti
de
Cu sufletul
numai amintiri
cu trupul
numai uitări
presimți
acea exterioritate
unde cuvintele
într-o continuă
diseminare
devin
contrariul tău
sau
poate atunci
cînd cuvintele
rostite
Ființa ta
pare locuită
de contra-ființa
ne-răbdărilor tale
...pe care unori
le exteriorizezi
prin cuvinte
cuvinte
prin care
fără să vrei
faci vizibilă
androginia
Ai ales
o altă viață
prin cuvintele tale
prin tăcerile tale
de fapt
(ca orice Întrebător)
ai încercat
să dai seamă
de putința
transfiguratoare
a întrebării
de putința
care uneori
Îți amintești
durerea
din plăcere
și
re-simți:
altfel
acel timp
care a trecut
prin tine
altfel
acel timp
prin care tu
ai trecut
prefăcînd
plăcerea
în durere
Nașterea
nu mi-a fost
naștere de tot
așa cum
nici moartea
nu mi-a fost
moarte de tot
...ci un vis
trăit pînă la capăt
și devenit astfel
altceva
căci
moartea este
cu totul
La început
exiști
apoi
încerci să fii
de fapt
existența este
mereu secundă
mereu următoare
de fapt
ea este îndoiala
ființei care
nu mai vrea să fie
două jumătăți
parcă
Cînd
iubirea cunoscătoare
devine
cunoaștere iubitoare
vei simți
acea bucurie
...care și ea
este un fel
de-a cunoaște
un fel
de-a cunoaște
(pînă la ultima consecință)
ce este sau
Luciditatea
uneori anulează
extazul prin care
ai devenit
oglindit și oglinditor
în același timp
pentru acea
implicită splendoare
ai tot încercat
să-ți trăiești iubirea
fără să te
Uneori
ai senzația
că din urmă
(nu dinainte)
vine/devine
clipa dezmărginirii
clipă
pe care tu
o presimți
dar n-o gîndești
ca pe o moarte
deplină
ca pe o moarte
de tot
de
Ești trăit
(nu de tot)
de propriul gînd
deși îți închipui
că tu îl trăiești
...atunci
cînd încerci
să descrii uitarea
cu aceleași cuvinte
care dezvăluind
în același timp
ascund
de
Din clipa nașterii
te îndrepți spre moarte
\"ceva\"
te orientează
spre moartea
devenind
o altfel de naștere
cînd
\"altfelul\"tău
se trezește
închipuindu-se
născut din el însuși
și
Pendulînd între
ascundere și absență
ai senzația că ești
o umbră
ce-și caută umbritorul
în lumea ta
de gînduri
alteori
în lumea ta
sufletul caută
acel gînd care
întors asupra
lui
Uneori
îmi trăiesc absența
cu voluptatea
unei altfel de existențe
(unei existențe secrete)
de aceea
poate mă simt
ca și cum aș trăi
împotriva
a ceea ce sînt
de fapt
mi-am dorit
mult
Între nuanțele
aceluiași sentiment
nu eram
diferit/deosebit
eram echivoc
și
tot iscodind vidul
(vidul oglinzii)
m-am regăsit
în acea posibilă
(i)realitate
unde mai privisem
dar nu
De fapt
iubești înainte
de-a-ți da seama
că iubești
se întîmplă
înainte de-a fi cuprins
de \"liniștea înțelegerii\"
dacă
a înțelege
înseamnă cumva
să fii cuprins
de prezentul
unei
Uneori ai senzația
că iubești viața
mai mult decît rostul ei
decît sensul ei
care se caută pe sine
în cel pentru care
sufletul nu este
decît o însuflețire
(mereu repetată)
a sinelui
de
