Cuvintele
nu dezvăluie
decît în măsura
în care ascund
de fapt
cînd te folosești de ele
simți că și ele
se folosesc
de tine
că dincolo
de folosul lor
cuvintele încep
să se
Prin
osmotice închipuiri
încerc să-mi asum
timpul(propriul timp)
despre care nu știu
dacă este un timp
lăuntric altui timp
sau un timp
lăuntric numai
lui însuși
încă
nu știu dacă
Tot gîndind împotrivă
am ajuns să iubesc
împotrivirea
să iubesc acele
stări/sensuri/înțelesuri
care sînt la fel
de adevărate
privite din unghiuri
perfect opuse
pentru că
Textul acesta
pare consecința
neînțelegerilor mele
poate
pentru că vreau
să înțeleg
acel gînd
care întors
asupra lui însuși
negînd
devine - în mine
locul/ne-locul
unde se vor
Privind în oglindă
uneori am senzația
că ceea ce sînt
este reflectarea
a ceea ce nu sînt
poate unde
ne-potolit de acele
amintiri inventate
tot încerc să devin
eu însumi
încerc să
Așteptînd
(fără să știu ce aștept)
încerc
să-mi închipui moartea
o altfel de naștere
...într-o altfel
de viață mai subtilă
unde nu voi mai trăi
cu trupul
unde
voi încerca să
Te-ai născut
ca să duci mai departe
un anume dar
care
nu ți-a fost dat
de tot și pînă la capăt
in-de-finit capăt
și invers consacrat
de iubire
de iubirea iubirii
cînd
precum în
Încă
n-am murit
dar în mine
au murit
mult prea multe
cuvinte
sau
poate în mine
și-ai lăsat
doar moartea
și-au trecut
mai departe
nici vii
nici moarte
au trecut
ducînd cu
motto:
\"ne naștem spre moarte
sau ne naștem spre viață\"
Daniel Turcea
Ne naștem între
\"hazard și necesitate\"
ne naștem
în așteptarea
adevăratei vieți
sau
ceea ce se
Iubindu-mi durerea
uneori durerea iubirii
pătrunde mult
mai lăuntric
decît departele
ce-mi este
cel mai aproape
poate de aceea
mă întreb mereu:
ce ne-desăvîrșire
își are capătul
în
Ești
un altul
și
altfel
te va împlini
actul
fără să știi
ce anume dă
profunzime
oglinzii unde
ești
ceea ce nu ești
unde există
o altfel de realitate
pe care tu vrei
să o
Dedublîndu-te
vei deveni
și obiect/și subiect
propriei închipuiri
și
ca-ntr-un vis
mereu repetat
vei încerca să pătrunzi
misterul asemănării
(poate închipuite?)
dintre obiectul
care
motto:
\"și n-a fost lumea mai clară
după ce am trecut eu prin lume\"
Ion Caraion
Poate că visele
nu sînt decît ecouri
din altă viață
(de aceea visul tău
uneori pare visat
de
\"Noaptea
ne spală mintea\"
...iar visul
ne spală sufletul
de ceea ce este
omenesc
(prea omenesc)
în ideea morții
de fapt
în iluzia ei
despre care
prin analogie
inversă
se poate
Uneori
mă închipui oscilînd
între două lumi
...fără să știu
cărei lumi aparțin
și cărei lumi
închipuirea
sau
poate închipuirea
nu-și aparține
decît ei însăși
totuși
în clipa
Desigur
iubirea este
expresia ultimă
a cunoașterii care
se depășește pe sine
în căutarea identității
depline
desigur
orice ființă
are un centru
dar
ca să-l găsească
va trebui să
Uneori
umbra ta pare vie
și-ți spune: tu
și-și spune: eu
atunci
simți în suflet
cum crește liniștea
(cea de dincolo)
cum crește
din ne-liniștea
(cea de aici)
care te-nconjură
și
Să intuiești în tine
ce au mai ascuns
cuvintele:
subînțelesul
din urmă
supraînțelesul
dinainte
poate astfel
vei deveni conștient
că nu ești lăuntric
decît timpului
care-ți este
tot
Presimți uneori
înțelesul acela
înscris
sub cuvintele
pe care acum
le taci
le taci
din prea multă
iubire
le taci
pentru că
nu mai vrei
să prefaci
acea presimțire
(sau ecourile
Tăcerea
(mai presus
de orice cunoaștere)
este virtutea
și starea cînd
vei putea cunoaște
din afara
oricărei cunoașteri
atunci
în virtutea
celor virtuale
cugetul inimii
se va
Ca să înțelegi
uneori va trebui
să crezi
să crezi
cu acea ardoare
(sau fervoare)
simțită atunci
cînd
încercînd
să cunoști
ți-ai dat seama
că de fapt
cauți altceva
decît
Uneori
sufletul pare
un gol între
un timp
în desfășurare
și un timp
în înfășurare
un gol
unde timpul tău
(propriul timp)
moare
pentru a re-naște
prin cuvintele tale?
Trăiești
într-o lume
unde toate
par înnăscute
cuvintelor
de aceea trăiești
parcă întrascuns
viața
trăiești
ca și cum
ai fi altul
ca și cum
viața ar fi
a altuia
sau
Visezi - încă visezi
dar de crezut
nu crezi decît
în luciditatea
dincolo de care
bucuria și durerea
se conjugă întru
liniștea unde
visele toate
se sting
anticipînd
acea
