Iris Barbulescu

Asta si a fost...o iubire obsesiva..ca o boala din indepartatele Indii...
Dar...trecuta, din fericire
Te mai astept

Va multumesc...si va invit pe toti cei ce dedicati o clipa sa cititi acest poem....sa va pierdeti inca o data pe taramul viselor. Va invit sa recreati \"Onirica\"...urmati exemplul Elei si al Adinei...traiti poemul VOSTRU!Rescrieti \"Onirica\" !
Drag..red rose

Ma bucur mult, daca ai reusit sa simti ce am incercat sa transmit...unui copil frumos.
Trecerea de bariere...\"Privitor oarecum detașat, însuși poemul are o tonalitate de sfătuire, ca atunci când poți lăsa un cuvânt celui ce nu mai găsește sensul apelor sale\"...aici ai dreptate...sfatuiesc si ma sfatuiesc...sensul apelor il alegi doar tu...asa ca nu mai are rost sa ne intrebam..de ce uneori apele trec peste noi?de ce ne distrug in furtuni? Noi suntem si apa si cel de sub ea....

Drag celei de-a cincea scoici

:)Nu ma pot abtine si o sa comentez si poezia si comentariile..sa comm un comm...odd!
Poezia e reusita ca idee si ca mod de expunere...verbele antonime; gandindu-ma ca tocmai anotnimia inseamna limita. Tu iti stabilesti si hotarasti limita prin contrast.

Si despre comm... \"desfasurat intre alte doua limite... mereu limite. Nu mai cred in eliberare..\" cum sa nu mai crezi? Orice crezi ca te distruge sau dezamageste este de fapt un examen...o depasirea limitei. Iar daca drumul catre evolutia ta este o carare ingusta, un pod subtire peste o prapastie, indoiala este moartea sigura. Toate au un scop.Iar noi nu avem limite...eliberarea o sa vina...cand o sa realizezi ca erai de fapt eliberata dar nu o stiai. :) E un cerc vicios?
Drag...
Autumn

Mi-a placut mult.Foarte mult. Idea...personalizarea e foarte reusita si se desprinde de simplele cuvinte.
Felicitari.
Autumn

Multe intrebari..dar lasa si un raspuns..macar asa ca P.S..si lasa rima..axeaza-te pe idee mai mult.
In rest mi-a placut
Drag

Plecasem grabita, nici nu am inchis calculatorul cum trebuie.Insa am scris gandurile mele.Suferinta mea de acum, sau poate ca ...\"de atunci\".Si hop deschid calculatoru (care rezista..imi rezista,...) si ce vad oameni care au priceput ce am scris, si care au insistat sa ma lase \"paf!\". Nu stiu? Ma bucur in culori? Sau ma simt ca un orb...careia i s-au luat culorile...de fapt nu erau ale lui, vezi tu? Nu au fost niciodata...de fapt.



Vladimir,
Iti multumesc pentru sfar, crede-ma m-am gandit mult la idea de majuscule...nu ma pot decide, imi place sa le vad ca ...idei separate, ma tem de poveste. Diacriticele, nu am nici o scuza!Îi pun acum..vezi? Deja am început.


Blueflames (who are you?)
\" Deseori te gasesti in \"silabele unui anonim\", doar niste minciuni \"care dezvaluie obscen/ Toata durerea fiintei.\" Cand esti mintit si/sau barfit de cei iubiti parca iti infingi inima intr-un spin si \"aerul se infioara\", iar \"viata roasa de molii... \"
Da,asa e ...si te miri cum cuvintele incep atat de artificial sa te sfasie? Cine e el si de ce isi perminte sa te lase pe jos plangand? Cu ce drept? Cu ce drept te ranesc atatia prieteni? Cu dreptul pe care eu l-am acordat din momentul in care a inceput sa imi bata inima...si sa iubesc...

Doamna Caloianu,
Ma bucur ca ati trecut pe aici...pentru prima oara...se sufoca intre ele..(strofele adica) tin sa va anunt..de prea mult sentiment!

Mult drag...mult mult drag si multa traire!
Autumn

Abea astept sa merg. Poezie, oameni frumosi...Marea...cred ca am putea sa facem un volum de poezii numai despre mare :P.(idei stupide)...
Oricum...tot abea astept!!!

Ce ai scris tu e filozofie pura, si nu numai, este...aaa...sunt idei pe care eu insumi le-am rumegat multa vreme.
Dupa parerea mea textul este formidabil, nu am de gande sa il disec sa iti arat pasaje, il vad ca pe un tot,o informatie completa, desavarsita, o zbatere intre subiectiv si obiectiv.
\"Conversația cu Dumnezeul din palma ta a murit în visul în care eu căutam să-ți întind mâna.\"
Ma bucur sa intru pe Agonia, si sa intalnesc asemenea texte. Mult mult mult
Cu mult drag
Autumn

Mihai,
Ma bucur enorm ca ti-a placut poemul. Pasari inca maizboara deasupra orizontului, in tacere.

Ioana,
Dar ai avut curajul sa soptesti un comentariu care m-a bucurat.

Cu iubire nemarginita
Autumn

Da, dar asa erau buzele lui, fierbinti.
E frumoasa linistea Dora invat sa tac in cuvinte.
Alabastru imi e fruntea acum...
Multumesc de trecere
Autumn

Ma bucur ca ai gasit poezia mea originala.
Mi-a fost greu sa transpun perfect starea in care eram...nici nu cred ca am reusit prea bine. Dar ce mai conteaza?
Cred ca am vrut mai mult sentiment si vis decat arta. Si cred ca ai observat asta.
Cu drag Autumn

Sunt de acord cu d-na Valeria, nu recunosc decat gandurile altor oameni aici, puse cap la cap. Sunt sigura ca ai scris asta pentru ca asta ai simtit, dar mai sunt sigura ca esti capabil sa cerni alte existente straine altor penite decat a ta.
Succes!
Autumn Wings

ah...imi pare rau ca abea acum am intrat iar pe agonia sa iti citesc comentariul. Acum mai mult ca niciodata lumea mi se pare un balci..plin de masti transpirate si ranjitoare. Insa totusi dincolo, undeva dupa perdele inflorate e magia. Sunt indragostiti tineri VII, sunt sentimente nemascate, trairi reale...intense. Insa...nici de asta nu mai pot fi sigura,.caci ce mai e real?

Ella, da...vezi bine, un suflet imbatranit..dintr-odata. Si totusi ce mai e real..greseala ura ieratea? Sau timpul? Nu cred...\" vița este deja rănită de cuvinte-cuțit, rugina lui pătrunzând până în pământ de suflet.\"(cum de ai vazut atat de bine ella? cum?)

Iulian, da, din pamant catre panat. de altfel cealtceva suntem noi? Daca nu pamant, ce se intoarce apoi dupa scurta sa misiune...inapoi....
Testament sau aducere aminte?
Pamant.

Mi-a placut mult, chiar foarte mult.
\"E un război cumplit pe dinăuntru-mi
Armate de-nțelesuri, desfășoară
Soldați cuvinte, care vin asupra-mi
Și-n sânge, ca otrava, se strecoară.\"..trairea asta e atat de reala, cred eu. Toate gandurile, care incep a-si desfasura activitatea independent de tine...judeca inutil si veninos..si poate ca nici somnul nu este de ajutor...mai stii?
Drag
Autumn Tears

Deliciul este numai si numai al ei,...ciudat, dar cuvantul \"deliciu\" defineste exact toate capriciile ei, starile, obsesiile.
Caracterul ce se contureaza in umbra este al ei. Al lui este expus prin trairile sale,...prin dependenta sa. E o legatura ciudata, care se termina cu carlige de fier infipte in spatele amandorura,...din pacate. Si in aceasta poezie, deliciul copleseste, cu totul, si pentru totdeauna.
(Vai cat de hotarata sunt, si cred ca am zis \"deliciu\" de peste 10 ori, oricum...)
With a nine-tailed-cat in my left hand
Autumn Tears.

Ella,
Ma cutremura, da, are versurile cladite precum arcadele unei catedrale gotice, ce se pravalesc de mii de ori peste tine, coplesindu-te cu imensitatea lor...
\"celui qui peut entrer sans mots dans cette histoire\", ma gandesc, nu e urzeala...nu este dedicatia sau ghicitoarea de la sfarsitul unei carti, dar gandul greu si dezolant, in fata celui fara de simtire, fara de tremur.
\"touchant ses vitraux sans espoir\", oare le va atinge Ella, are el atata ramasita de nemurire pentru a gusta din roza perfecta a vitraliilor?Vitraliile fara speranta (ma gandeam \"vitralii\"=vii trairi)...
\"entendant mes amours sans fin sans destin\"(cred ca aici am inceput sa plang)....stii, ella stii oamenii aceia atat de teribil de singuri care se duc in catedrale si asculta perechea lor singura, cantand la orga, ore in sir. Stii? Oameni care canta intre liturghii la orga..ora zile, o viata...si cei ce ii asculta...la asta m-am gandit, povestile destainuite in aceasta catedrala sunt rare, sunt greu de auzit, fiindca vocea nu e de om, si glasul nu are cuvinte.
\"dans une église qui dort encore sans rêves\" Hm, catedralele par uneori a avea visul tesut in aer, nicidecum imrimat in pereti (neavand picturi), o catedrala e mereu treaza, insa tu mereu devii somnolent in interiorul sau (ce stupid suna) , ciudat, am fost la Notredame si era ceva atat de mirific, incat adormeam,...eram fascinata, dar abea imi tineam ochii deschisi, incapabila sa rezist acelui monstru de perfectiune...(monstru in sensul de imens)..biserica fara de vise. Rad, o biserica realista,...
Nu, biserica fara de vise si-a scrijelit in tencuiala menirea....
\"celui qui vient celui qui part celui qui reste à l\'écart\", niciodata el nu se va apropia, ma gandesc, nu poti ramane departe, cand intelegi esti in centru, iar plecarea, venirea, etc, sunt deplasari pe o orbita ce,..ei bine nu are nimic de a face cu centrul.
comme le vent qui éteint les feux d\'une vie perdue\"..vantul doar rascoleste cenusa lor Ella, caci focurie stinse au fost,...dar uneori, daca arzi o creanga de copac, si o lasi sa se transforme toata in scrum, fara sa o atingi vei observa ca ea isi pastreaza perfect forma, forma vie pe care a avut-o,..asa si noi, uneori, desi deveniti de mult cenusa, ne mai pastram o aparenta, gata insa sa se destrame la cel mai mic suflu de vant...
\"sera toujours un inconnu sans regards\"..necunoscutul fara priviri,...cel din vise, uneori, sau...un om fara priviri e fara de suflet, fara de inceput.Nenascut, neviu. Impersonal (prea multe sinonime)

une âme séchée fantôme de mes jours exilés\", da, aici versul acesta il intareste cuimva pe cel de dinainte.
Ella, ar fi atatea de zis, am zis o mica parte din ce aveam in minte, si sentimentul cutrmurator pe care l-am avut cand am citit poezia, nu se defineste bine prin cuvintele scrise.
Oricum....fericita de trecere.
Autumn Tears

Elena,
da, uite zambesc, larg. Stii, ai vazut perfect, oniricul si realul. Ce ma mistuie pe mine este intrebarea: Care e mai real? Ce este real?
Nu e stupid si nici off topic,...cred (ma rog, asta cred eu, ...) atata timp cat ti-a facut placere, e minunat.
Incerc de multe ori sa folosesc cuvinte-simbol in poezii,..dar nu stiu daca inttotdeauna efectul e cel scontat.
Iti multumesc de trecere...m-a bucurat (si lumea-mi imaginara e bucuroasa..)
Autumn Tears.

Cred ca noi suntem copii, nu cred sincer, nu cred ca exista un anumit copil-om fata de care sa ne purtam urat, fiindca, nu e frumos. E fericit autistul din text, desi nu o stie, nu ne aude toate improscarile mizere, si mereu ultimile cuvinte. Am citit textul si ce o sa facem? Observ momentul compasiunii, saracul, nu, eu cred ca el..oricare ar fi el, fie el autist sau nu, frumos sau nu atata timp cat priveste cerul si are nevoie de el, de linistea lui este mai frumos decat noi toti. Separati in universurile noastre, catalogam ca fiind autist si urat ...tot.
Nu stiu ce este cu comentariul acesta, doar ca...poate cineva altcineva decat mine vede, ca devenim tot mai reci si mai distanti, si mai limitati, poezia ne va salva pe toti?.. daca am deranjat cu ceva, cu orice, imi cer scuze, si imi retrag cuvintele, (doar de pe text, bineinteles)
Cu drag,