Poezie
Visuri in albastru
1 min lectură·
Mediu
Privește...
Treci peste greutatea acestei lumi, râurile de roșu
Peste răceala pietrelor, întunecimea pădurilor de spini
Privește....
Orizontul ce se întinde din palma ta
Până în nemurire.
Fi de-a pururea treaz
Printre ei, printre râurile de roșu
Speranțele necreate înca
Visele nu se nasc din cei ce dorm, aceia le pot doar vedea.
Căldura ta...
Doar un chibrit in iarnă pentru ei.
Șoaptele ce iți mângâie urechile și mintea
Doar inutile colorituri ale unei iluzii
Pictate in roșu.
Nimic mai mult decat perfecțiunea și eternitatea, dulce copil;
Dansul timpului văzut doar prin ochii tăi
...mult mai fermecător!
Acum, în tăcere cu ochii larg deschiși
Poți redescoperi surâsul?
Cel ce ți-a zis că apele nu-și schimbă sensul, te-a mințit!
Lumea e a ta....
E visul treziei tale, nimic mai mult
Decat perfecțiunea
Eternintatea.
023.459
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iris Barbulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Iris Barbulescu. “Visuri in albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iris-barbulescu/poezie/139205/visuri-in-albastruComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ma bucur mult, daca ai reusit sa simti ce am incercat sa transmit...unui copil frumos.
Trecerea de bariere...\"Privitor oarecum detașat, însuși poemul are o tonalitate de sfătuire, ca atunci când poți lăsa un cuvânt celui ce nu mai găsește sensul apelor sale\"...aici ai dreptate...sfatuiesc si ma sfatuiesc...sensul apelor il alegi doar tu...asa ca nu mai are rost sa ne intrebam..de ce uneori apele trec peste noi?de ce ne distrug in furtuni? Noi suntem si apa si cel de sub ea....
Drag celei de-a cincea scoici
Trecerea de bariere...\"Privitor oarecum detașat, însuși poemul are o tonalitate de sfătuire, ca atunci când poți lăsa un cuvânt celui ce nu mai găsește sensul apelor sale\"...aici ai dreptate...sfatuiesc si ma sfatuiesc...sensul apelor il alegi doar tu...asa ca nu mai are rost sa ne intrebam..de ce uneori apele trec peste noi?de ce ne distrug in furtuni? Noi suntem si apa si cel de sub ea....
Drag celei de-a cincea scoici
0

Peste răceala pietrelor, întunecimea pădurilor de spini
Privește....
Orizontul ce se întinde din palma ta\"
Copil, perfecțiune, eternitate, ape ce își schimbă sensul, dansul timpului, realitatea, visele, elemente ce apar în poemele tale, ca un fel de globule roșii neatinse de lumea ce te acoperă. Privitor oarecum detașat, însuși poemul are o tonalitate de sfătuire, ca atunci când poți lăsa un cuvânt celui ce nu mai găsește sensul apelor sale.
Citesc mai departe și poposesc, sunt pe o piatră undeva, a cincea scoică lăsată de valuri.
Ela