Penita

Sunt o peniță

Aș putea scrie istoria tuturor penițelor

dar îmi lipsesc mâinile

- o peniță nu are mâini. Mâinile ei sunt ale altcuiva.

Sunt o peniță picată la orizontală.

Sunt o peniță defectă

pentru că mi-aș dori să fiu orice altceva.

Mi-aș dori să fiu de exemplu un stilou

ca să am și eu un rezervor.

Mă simt atât de umilită fără pântec...

dar știu bine, la naștere, când am fost întrebată,

am răspuns \"peniță\", pentru că rezervorul

te trage la repaos.

O frumusețe de peniță - neagră, subțire

cu proprietatea că se poate subția în sus la infinit...

Dacă n-ar sta invers, cu capu-n pământ

și încercând să-și vâre coada cât mai adânc în țărână

pentru a răscoli morții

...sau după vreo similitudine imaginară cu restul târâtoarelor.

Sunt o peniță atât de supărată

încât dau tot timpul din coadă

în dreapta și-n stânga, ca un șarpe.

Am încercat să aspir țărâna (că tot stau la orizontală),

poate-oi reuși să scriu ceva

Dar mi-a intrat pe nas și mi-a astupat nările (cât pe ce să mor!)

Sau cel puțin așa mi-e frică.

Habar nu am ce să fac cu mine. Și pentru că totuși pot să vorbesc (deși penițelor ar trebui să le fie interzis vorbitul ca să nu-și uite scrisul) mă plâng la toată lumea

și zic:

\"Spală-mă și ridică-mă și-ntoarce-mă Doamne

cu fața spre invizibilul răsărit din lucruri\"*

*Citat - Nichita Stănescu