Irina Nechit

O să te invit la mine să umplem un ceainic cu apă mi-am sărbătorit toate aniversările într-o singură zi abia mă țin picioarele mai am în frigider o sticlă dar ea se află în altă

Știi precis ce înseamnă afară și cum e să rămâi înăuntru cu multe mâini și picioare împrejur mâini și picioare împleticindu-se pe cea mai curată gresie șerpuind pe cea mai lucioasă podea la

Reptile necunoscute intră în vase pline cu apă oameni puternici caută în mări cutia neagră exploziile au loc la puțin timp după decolare oasele se rup atunci când nimeni nu se așteaptă Cum stai

Sufletul meu caută strada unde am locuit altădată În dreptul ferestrei mele foșnește un plop uscat greierii își caută picioarele rupte prin iarbă Cineva scuipă sânge, cineva aprinde lumina în

Cine le arată florilor drumul prin zăpadă le-a venit vremea și lor să se apropie de vârfurile picioarelor să se gudure ca niște pisici să se agațe de umerii mei vârându-se după guler atingându-mi

Oraș chinuit de insomnii cărămidă roșie pe un ghețar imens broaște țestoase orbecăind sub paturi conjugale șobolanii își rod puii abia născuți marionetele au crize de epilepsie papagalii

Soare în cameră apă rece spălând pielea și carnea de piatră. Temnița în formă de femeie îți stă în drum. Strivește soarele înfipt în lacrima ei pune-i oglinda la gură și dacă

Vara fierbe în cotloane albite de spumă, se târăște împreună cu viperele galopează pe pajiști plesnind crupele cailor, urcă fulgerător pe tulpinile copacilor, vara e acolo în coardele vocale ale

Toți omuleții pe care îi deseneaza barbatii femeile copiii pe uși pe asfalt oriunde se nimerește la matinee summituri și cenacluri ajung să traiască într-o țară a lor a omuleților cu bețe în loc

În fața ușii tale se culcă un câine îmbătrânit înainte de vreme un cocoș dă din aripi zile și nopți în șir în pușcărie se stinge soarele hoților deasupra orașului trece soarele corbilor șoarecii

Ei cred că sunt niște oameni buni Vorbesc despre bunătate ca despre zeama de găină și devin foarte buni când au un vin bun Cei mai buni dintre ei strâng cu multă căldură mâinile

intrați pe geam e o seară în pregătire vă aștept în odaia ticsită cu drapele sfâșiate am să vă învăț să plescăiți din limbă de câteva zile n-am cheltuit nici un ban n-am îmbrăcat haine

Când minciuna se jupoaie de pe ființa ta și nu-ți mai servește drept cămașă antiglonț, și nu-ți mai suflă replici blindate; când actorul din tine dezertează în patria himerelor și nu te mai

Luna pe lacul pantofilor el în cer eu la geam Zboară cu el biletul la avion viza golul visarea Lumina de pe fruntea lui respiră adânc trece peste lanțuri de munți Mi-am uitat agrafele

Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară pe care numai suferința o îmblânzește Confund începutul cu sfârșitul liniștea cu tăcerea linia cu punctul pe marginile drumului meu se leagănă scaieți

Nu se mai miră că într-o parte a grădinii copacii înfloresc iar în alta fructele atârnă coapte pe ramuri se plimbă ca un turist echipat în maiou sclipitor de alb toate poamele sunt mai mari

incredibil aerul împotrivindu-se mirosului tău abdomenului tău o dimineață cu exerciții fizice cu jaluzele izbite de pereți cu două chei în buzunare una de la casă una de la centura de

M-ai strâns de pe drumuri m-ai lăsat să trăiesc în capul tău mi-ai dat aripi noi vaporoase m-ai hrănit cu resturi de civilizație elină Ce strâmt era sub osul frunții tale dar cât de aproape de

Nimănui să nu i se rupă inima de muzica neauzită să nu i se oprească ceasul pe vreme urâtă să nu i se termine chinurile Duminicile să caute nume noi pe care să le uite până luni Să treacă