Irina Nechit
Verificat@irina-nechit-0020579
„Să caște luna de lene și nimeni să n-o audă.”
Născută pe Prut, în R.Moldova. Am nevoie de poezie.
O vacanță cât mai poetică!
Pe textul:
„admirație" de Liviu-Ioan Muresan
Vederea chipului meu tainic,
e primul sărut pe rană
Citesc și o frumoasă parafrază, o amărăciune autentică:
doină, doină, cîntic dulce-
meloterapie din părinți,
cînd te-aud mi-aș face cruce!
Găsim în text și o doză sănătoasă de umor:
o să îmi iau și eu chiloții
cei mai potriviți de purtat în societate-
cu toții avem cîte ceva important de ascuns
În fine, și o bucată bună de pus la icoana unor utopii recognoscibile:
Români eu nu voiam să vă schimb,
să fiu monumental cu pioșenia mea
eu nu visez să fiu pupat
pe cal, pe suliță, pe rama tabloului,
eu doar aș fi vrut să însemn
ideea închinării voastre unui bine lăuntric.
Felicitări pentru un poem de respirație largă, și o stea de la mine.
Mai citim, Irina
Pe textul:
„O adunare a imaginii înăuntrul său" de Eduard Rosentzveig
uneori nu vedem decât
marmura
nu știm să admirăm finisajele
interioare
Are greutate și strofa cu greutățile:
fiecare ducem greutăți
pe un umăr pe amândoi
uneori și de picioare
O lectură liniștitoare, cu speranța unui popas.
Mai citim, Irina
Pe textul:
„cruci" de Ottilia Ardeleanu
Dar se cere, după mine, o selecție mai atentă a detaliilor și a propozițiilor. Mi-aș dori și o diferență mai clară între versuri și propoziții. Nucleul textului e aici:
am întins mâna să-l fur
pentru ana
dar era prea departe
Multă inspirație în continuare, Irina
Pe textul:
„sarcofagul" de Andre Donescu
Am tresărit la versul
Gândesc la cât de liniște e-n sate
Nu pot explica, dar chiar cred că omul stă cu urechea lipită de pământ și aude liniștea din sate. O liniște sfâșietoare.
Multa inspirație, Irina
Pe textul:
„E pace-n sine și-i trecut de toacă" de Ștefan Petrea
Chiar e un \"poem fără\".
Și merge direct la țintă, având în interiorul său o strofă antologică, -ologică, -logică:
mînca-i-ar tatha lor de hoți
iar pe noi
lua-ne-ar circul
și face-ne-ar prinți
și broaște
Trimit o stea simplă, nepretențioasă, pentru laconsim, cinism, pentru sclipirea de bisturiu a versului.
Multă inspirație, Irina
Pe textul:
„infrActorul liber poezionist" de George Asztalos
ce s-a întâmplat oare
vedeți scrumul în tavă
urme de carne pe margini carbonizate
a aterizat prin plită meteoritul fulgerând
un vierme lung și oranj OZN-ul
o fi carbonizat preparatul Lunii-n cuptor
fleica asta de țară s-a dus departe
Deci, aruncați ultimele două versuri și lăsați la final \"fleica de țară\".
Multă inspirație în continuare, pe azi o stea.
Pe textul:
„resturile zilei de august se divid noaptea prin vid-ani-lumină" de Dragoș Vișan
sâmburi cresc brusc furii, le înozi bine firele, taci
și nici alte fructe nu mai vrei, nu mai ai curaj să te cațeri prin copaci, să culegi, să deschizi brațele și să te lași să cazi
cel mai important bărbat are nodurile de furie în pumni, în diafragmă, nu mai poate respira, strivit sub fructele vrajbei sau sub nepăsare
Textul e un fel de dedicație pentru cel mai important bărbat, dar și pentru vâltoarea valurilor, a furiilor, a sevelor.
O stea și noapte bună!
Cu drag, Irina
Pe textul:
„miezul amar al fructelor de vară" de Ela Victoria Luca
orbii sunt în căutarea chioșcurilor de legume
scrie: pauză
la 4 dimineața îti trăiești cu adevărat viața
casa ta nu are o adresă
locul casei tale nu există nici el
ntre timp orbii așteaptă vânzătoarele grăsuțe
e încă pauza de masă
Admir limpezimea, tonul degajat, amărăciunea sinceră și realismul.
Stea, Hose!
Pe textul:
„niște trandafiri" de hose pablo
știu că am ajuns într-o pivniță . și că cineva spunea : aici e capătul.. a ce? a nimic. doar zid. zidul nimic.
de la vodca aia. vomit. celălalt
ochi de femeie. au culori diferite.
rușinea ca o potecă peste mine. sau prin zid. îmi caut țigările. sunt gol. râd de frică să nu cad.
Îmi pare că punctul de după vomit trebuie aruncat și va ieși \"vomit celălalt ochi de femie\"
Îmi place spontaneitatea, zumzetul din urechi și din ochi, un ochi, un ochi, farmecul repetițiilor, autenticitatea lor.
Doar că votcă e scris cu \"t\" și cu \"d\". Care-i varianta corectă? Și în versul să le dau degeaba e o vocală greșită, probabil. Bine spus:
îmi vine să-mi iau zilele și să le dau degeaba
Stea!
Pe textul:
„text cu votcă și ochi . un ochi." de herciu
Mai citim, Irina N.
Pe textul:
„Grădina cu meri înfloriți" de Florentina-Loredana Dalian
În vise îi chem, câte unul apare și-mi cere
urcioare cu liniștea grâului, veșminte,
lumină din tânăra ceară a pleoapelor mele
Interesant personaj, Cioplitorul de vâsle. Și o distanțare de obsesii moderne, de limbajul actual al poeziei.
Mai citim, Irina n.
Pe textul:
„Cioplitorul de vâsle - 3" de Aurel Sibiceanu
\"aruncând înspre mine bucăți imense de viață\"
Și o nedumerire: probabil, ați avut în vedere \"băltoace\", nu bălți.
Încercați și alte subiecte, nu doar personale, ele v-ar descătușa.
A fost o părere, mai citim, Irina N.
Pe textul:
„Străzile pline de bălți" de Andrei Florescu
suferința atârnă în mine ca un tablou
Dar strofa de după acest vers aș arunca-o, pentru ca să ajungem mai repede la vocile care atârnă și la bunica îmbrăcată altfel.
Aș mai arunca \"în mine se derulează un film\", ca să trec mai departe și să se termine poemul cu
încerc să îngenunchez dar nu știu
dacă îmi voi termina rugăciunea
Fără precizarea \"încă plouă\", fiindcă e clar și așa.
Per total, poem emoționant.
Multă inspirație, Irina
Pe textul:
„singurătățile atârnă ca un păianjen" de Teodor Dume
Citit, amuzată.
Pe curând, Irina
Pe textul:
„Solfegiu" de Ica Ungureanu
Îmi place mult finalul:
și vorbele lui grele făcură înconjurul limbii române,
și numele său ocolul urechilor,
chiar fu invitat să jurizeze niște concursuri literare.
de atunci nu mai e poet,
de fapt nu mai e precum ceilalți
Multă inspirație în continuare, cu prețuire, Irina N.
Pe textul:
„Potențial poetic" de Liviu-Ioan Muresan
O să mai citesc, poate îmi va fi mai clar.
Pe textul:
„mai mult decât știi" de Marinescu Victor
Mestec cuvinte în borcanul cu lapte
Mestec cuvinte în borcanul cu dulceață de vișine
Mestec cuvinte în borcanul cu miere
Mestec cuvinte în borcanul cu maioneză
Mestec cuvinte în borcanul cu chișleag
Și pe toate le mestec cu lingurița.
E un text plin de umor și nici nu avea nevoie de titlu.
Mai citim, Irina
Pe textul:
„fara titlu" de petre bucinschi
Bine că e spus totul pe scurt.
Mai citim, Irina
Pe textul:
„Despre poeți și poezie" de Petru Dincă
Sunt convinsă că, citit în fața publicului, poemul i-ar prinde pe toți cei care-l ascultă, i-ar ameți și i-ar trezi la viață. Mă refer la viața literară.
Multă inspirație în continuare,
cu salutări, Irina N.
Pe textul:
„Bucătăria de vară a lui Evo și-a lui Adu" de Dragoș Vișan
