Poezie
O adunare a imaginii înăuntrul său
3 min lectură·
Mediu
Dacă aș fi sfînt, nu aș avea ce căuta
într-o patrie de însingurați în plîns,
oricît aș umbla,
cine mi-ar privi măcar odată ochii,
cînd singura certitudine, a lacrimei,
ar dispărea astfel?
Mai degrabă regăsesc printre sfinți
oameni curați a căror singurătate
le este celorlalți tristețe.
Despărțit de el însuși,
fratele meu dispare-n imagini.
Neștiind cine sunt, cum să-i văd apropierea?
Vederea chipului meu tainic,
e primul sărut pe rană,
un pas în spate dintr-un învățat consumism al neputinței,
doină, doină, cîntic dulce-
meloterapie din părinți,
cînd te-aud mi-aș face cruce!
Și-am zis verde bob de gară,
picurar al auzului meu abscons,
te-aș striga de pe-o locomotivă în zare,
pînă cînd n-aș mai fi, trăind ce-aș fi fost;
convenția eu din convenția tine,
gîndul pe care-l mai pot pune să-l doară
iluzia că eu nu sunt tu ci eroul luat la trîntă c-un rost.
Ai regăsit prin mine memoriile lui Baudelaire,
cele spălate din greșală îmi spui-
dau regăsirii lor de băut un curaj vindecător,
memoriile noastre spălate se mai ascund încă
Într-un Aiud, într-o palmă veche
peste urechea națională surdă și nepereche.
Frunzărite miros tot a beau de l\'air?
A frunze presate crezi.
Ticăloșii ăștia presează tot!
Nu, doar societatea. Te miră?
Deloc...o să îmi iau și eu chiloții
cei mai potriviți de purtat în societate-
cu toții avem cîte ceva important de ascuns.
Ca să ai ce da jos cînd o să-i arăți
curul tău feminin și bronzat?
Eu te-am pus în situația asta argumentativă
și devine ridicolă imaginea unui cavaler
de așezat în icoane
darămite să îl și iubești,
după ce și-ar salva neamul de la automutilare.
E invers cînd își dă jos chiloții de purtat în societate,
spada...scutul și,
ca și cînd i-ați fi voi vii icoane, s-ar destăinui:
Români eu nu voiam să vă schimb,
să fiu monumental cu pioșenia mea
eu nu visez să fiu pupat
pe cal, pe suliță, pe rama tabloului,
eu doar aș fi vrut să însemn
ideea închinării voastre unui bine lăuntric.
Eu nu-s imagine făcătoare de minuni
ci sfințenie dătătoare de viață,
sfințenia însemnînd nu o desprindere a imaginii de sine,
ci o înțelegere a ei, o întîlnire cu ea
pentru a nu fi doar o imagine a unei disparitii
ci chipul tau iconic, protochipul.
El te arată gol,
ca să nu uiți cine ești, de aici pînă dincolo,
Prins nevrotic între două extreme,
între scrîșnete și Doamne ajută!
Sensul pe care-l pot pierde în grabă,
al ființării prin taine pentru tine îl știu
să adulmec din slăvi tot pridvorul a zdroabă
cînd cu mîna căuș îmi ții sîngele viu,
doar așa îți pot spune de ce drag numai ție,
înăuntrul ni-l adunăm din priviri;
îndepărtîndu-ne am fi măsurați de pustie
preschimbați în atingeri cu-asemănarea de aici
din marea verde, din marea neagră,
de pe rotundul sânilor tăi mici.
Pe mal văd scoici sparte
în care țîncii își pun tristeți elementare la vindecat
în care marea și-a ascuns mărunții
crabi și cai și bătăile inimii tale.
Dacă ai intrat vreodată în mare cu inima,
știi că marea nu a rămas doar o imagine.
Gata, nu mai ai chef de frunze,
la asta se pricepe marea asta;
să fure inimile fetelor
cu frunze cu tot.
Cuvintele lumii îmi cer să te mint,
Eu le văd oglindirea într-un chip de-nfruntare
după urechea-amărui a fiori mirosind,
tăcere-ți răsfir de pe buze;
mă dezleagă din superlative
tinere consecințele lor
pînă cînd în ochii dragi nu pe mine mă afli,
ci gîndul meu îmbrățișat de tine în ascultare.
044.314
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eduard Rosentzveig
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 584
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 92
- Actualizat
Cum sa citezi
Eduard Rosentzveig. “O adunare a imaginii înăuntrul său.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-rosentzveig/poezie/13946707/o-adunare-a-imaginii-inauntrul-sauComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMVMVasile Mihalache✓Poem amplu \"mirosind\" a Dancus, dar este posibil sa fie doar \"apropierea spiritelor\", nu-i asa? Fiecare strofa poate fi un poem independent, dar ambitia poetului este prea mare sa o recunoasca, asa ca dedat unui fluid irepresibil creeaza asa un lucru de mare si lung, uneori inventiv alteori filosofic, religios,pamfletic, romantios, nichitastanescian incat te asezi si numeri pe degete- unde sa te cazezi?
0
ERIti multumesc pentru rabdarea de a fi citit si pentru cuvintele frumoase, Vasile. Nu am citit nica despre si de Dancus , poate fi curiozitatea stirnita acum o ocazie.Mizez mai mult pe apropierea spiritelor decit pe identificarea lor. Cit despre structura ideatica si a formei, pot spune doar ca n-am premeditat nimic, mi-am ascultat impulsurile discursive pentru a comunica mai patimas ce aveam pe suflet. Te mai astept, cu drag.
0
INDistincție acordată
Foarte rar întâlnesc un debit de cuvinte atât de impresionant, o adevărată inundație verbală. Uimitor, dar e bine controlată această revărsare de observații asupra vieții, constatări ironice, săgeți sociale, trimiteri spre textul biblic, spre surse culturale, dar fără a insista:
Vederea chipului meu tainic,
e primul sărut pe rană
Citesc și o frumoasă parafrază, o amărăciune autentică:
doină, doină, cîntic dulce-
meloterapie din părinți,
cînd te-aud mi-aș face cruce!
Găsim în text și o doză sănătoasă de umor:
o să îmi iau și eu chiloții
cei mai potriviți de purtat în societate-
cu toții avem cîte ceva important de ascuns
În fine, și o bucată bună de pus la icoana unor utopii recognoscibile:
Români eu nu voiam să vă schimb,
să fiu monumental cu pioșenia mea
eu nu visez să fiu pupat
pe cal, pe suliță, pe rama tabloului,
eu doar aș fi vrut să însemn
ideea închinării voastre unui bine lăuntric.
Felicitări pentru un poem de respirație largă, și o stea de la mine.
Mai citim, Irina
Vederea chipului meu tainic,
e primul sărut pe rană
Citesc și o frumoasă parafrază, o amărăciune autentică:
doină, doină, cîntic dulce-
meloterapie din părinți,
cînd te-aud mi-aș face cruce!
Găsim în text și o doză sănătoasă de umor:
o să îmi iau și eu chiloții
cei mai potriviți de purtat în societate-
cu toții avem cîte ceva important de ascuns
În fine, și o bucată bună de pus la icoana unor utopii recognoscibile:
Români eu nu voiam să vă schimb,
să fiu monumental cu pioșenia mea
eu nu visez să fiu pupat
pe cal, pe suliță, pe rama tabloului,
eu doar aș fi vrut să însemn
ideea închinării voastre unui bine lăuntric.
Felicitări pentru un poem de respirație largă, și o stea de la mine.
Mai citim, Irina
0
ERNa, ca m-am ales cu o stea galbena. Si daca vine de la Chisinau, semnul mi-e foarte drag.Imi face bine comentariul tau punctat. Cu stinjenei iti multumesc pentru citire si te mai astept!
0