sarcofagul

Un prieten poet spune ca sunt hiperactiva. Da, dar pentru ca sunt hipertiroidiana. Sufar de insomnii si mi-am gasit un passa tempo , citesc tot ce se scrie pe acest site, fara discriminare. Exista si autori pe care ii pot numi preferati, dar asta-i altceva. Postez un comentariu doar atunci cind ceva imi place in mod deosebit sau ma frapeaza prin ceva, altfel nu as putea. Imi lipseste siretenia sociala si nici nu ma straduiesc sa fac pe simpatica.
Recunosc propria-mi ignoranta, nu stiu daca intr-adevar exista trei sarcofage in curtea Academiei . Initial Ana m-a dus cu gindul la Mesterul Manole, dar am tras cu ochiul la biografia ta: esti Andre Donescu si o iubesti pe Ana. Bine. Si mai bine e ca ai inteles de ce esti trist. Eu de vreo trei saptamini prin partile astea, am parte de cele mai senzationale vesti si evenimente din viata mea..in mod paradoxal sunt f. trista. De ce? O idee as avea: am ajuns profesional sa transpun in realitate un vis ..dar nimeni, inca, nu a riscat atit de mult ca sa-mi aduca un trandafir alb!
Mi-a placut mult ideea. Felicitari!
Tu ai mers mai mult pe social, stiu ca nu e roz situatia prin tara..tocmai au sosit copii mei, artisti, instrumentisti..care la rindul lor risca pentru un vis...din acest motiv am mers pe latura mai romantica..

Mă întrebam, de curând, dacă are rost să mai scriu și ajunsesem la concluzia că NU.
Ai reușit să mă întorci din drum și nu știu dacă e bine sau rău.
Tot ce scriu e aproape real și în curtea academiei sunt trei sarcofage și un trandafir roșu.
Dacă ai transpus un vis în realitate, te felicit! Sigur o să primești și trandafirul tău.
Mulțumesc mult pentru sprijin și pentru că mi+ai oferit un pretext să nu renunț să scriu.

O întâmplare foarte interesantă, povestită cu răbdare și fler.
Dar se cere, după mine, o selecție mai atentă a detaliilor și a propozițiilor. Mi-aș dori și o diferență mai clară între versuri și propoziții. Nucleul textului e aici:
am întins mâna să-l fur
pentru ana
dar era prea departe

Multă inspirație în continuare, Irina

Am modificat. Nucleul meu e Ana.
Aveți dreptate în privința detaliilor și dacă nu mă năpădește inspirația o să mai finisez la sarcofagul.
Mulțumiri!

Acelasi prieten poet mi-a spus intr-o zi nu tocmai fericita din viata mea:scrie! transforma in literatura mizeriile vietii.Eu sunt emigranta aici in Peninsula, fara hirtie si pix as fi murit.A iesit in felul acesta un volum de versuri care sper sa vada cit de curind lumina tiparului.Cum sa renunti? Si Anei cine o sa-i mai scrie poezii? Sper sa ne intilnim in continuare pe site. Mult succes si numai bine. Marie