Irina Nechit
Verificat@irina-nechit-0020579
„Să caște luna de lene și nimeni să n-o audă.”
Născută pe Prut, în R.Moldova. Am nevoie de poezie.
Pe textul:
„dragoste echilibrată" de dumitru cioaca-genuneanu
Mai văd aici o doză de fluturi, sticle cu mesaje pierdute în abis, matrița ghetei, iar \"vântul planează șervețele și păsări\". Scriitură sofisticată, enigamtică, aeriană, cu gust de briză marină. Tu mereu \"confunzi mesagerii\", de aceea poemele ies atât de legate de lumi paralele, cu personaje invizibile, dar foarte reale. Încă un vers minunat din acest text: \"ne vor chema înapoi continentul șo ploaia\". Pe ce continent trăiești și ce mări îți leagănă ochii?
Vreau să spun de fapt că ciclul de poeme-Culori este un Eveniment pe poezie.ro,
întreaga serie merită un premiu, o recompensă, o Stea deosebit de mare și caldă, poate o constelație. Cu prietenie, tama
Pe textul:
„Albastru" de Adela Setti
vă mulțumesc frumos pentru comentarii,
poemul e foarte realist, în el vorbesc despre femei bolnave și operate, voi ați văzut o imagine apocaliptică a feminității, cred că și această semnificație a textului e valabilă. Vă mulțumesc încă o dată și vă doresc insiprație și lecturi interesante în continuare.
Pe textul:
„Femei adânci" de Irina Nechit
În rest, poemul are constatări și nu operează cu imagini. Ar fi fost mai puternic dacă lăsai doar biciul. Ce se întâmplă cu noi și cu un Bici care ne urmărește peste tot. Despre vertij s-a mai scris. E frumoasă și sintagma \"unindu-se lipindu-se\". Mai citim.
Pe textul:
„poem" de liviu clisu
Cât privește scriitura, tehnica, mai aveți de lucru, doar lecturile și exercițiul permanent vă pot aduce la o poetică modernă, personală.
Pe textul:
„Eterna" de Ovidiu Vasilescu Macin
Pe textul:
„Mad Hatter" de alice drogoreanu
Pe textul:
„Scrisoare" de Irina Nechit
Poemul pare să vină din pântec și se transformă în cântec. Formidabil.
Eu aș scoate însă al doilea și al treilea vers, îmbinarea \"realitatea absurdă\" (s-a mai spus!) poate fi omisă, dar e numai o părere fugară. Cu prietenie, tama
Pe textul:
„alvus" de Ela Victoria Luca
E o melodie înzăpezită în versurile: \"desculți și doar din ochi/ vom aprinde la noapte câte o lampă/ pentru fiecare pas\", m-a impresioant și ideea de carnaval ce nu a \"lăsat în urmă cadavre\". Există o suavitate, dar și o cruzime în poemul cu pereți de var și geamuri albastre. Încă un tex reușit, felicitări. Cu drag, tama
Pe textul:
„Alb" de Adela Setti
La fel mi-au plăcut ploile presimțite și cuțitele care împart \"lumea dintre noi\". Impresionează calmul cu care vorbești despre lucruri tragice.
Pe textul:
„așa te iubesc" de elis ioan
Pe textul:
„mireasa șarpelui (2)" de Cornel Ghica
Pe textul:
„Statui nescrise" de Vlad Lungu
E revelatoare și ideea despre cărțile atrofiate, nu am mai întâlnit-o, mă întreb dacă după atrofiere vine și regenerarea. Mai citim.
Pe textul:
„despre proximități" de dan mihuț
Sunt emoționată în fața ideilor voastre, pornind de la ele am citit câte ceva, inclusiv câteva poeme de Jean Follain.
Pe textul:
„la-le-le" de Irina Nechit
Pe textul:
„Cum nu se scrie un haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
iar după greieri începe lunecarea în confesiune prea intimă, în clișee, în aluzii la primăveri prea romantice. Îmi par interesante și cuvintele \"paranghelie\", \"maidan\", și sintagma \"dincolo se dizolvă agocalminul în oase\". Îmi pare că e nevoie să vă concentrați și mai tare asupra unor stări și să faceți autoselecția cuvintelor pentru ceea ce doriți să spuneți. Titlul e foarte atrăgător. A fost doar o impresie de suprafață. Mai citim.
Pe textul:
„Morganatic" de Irina Lazar
dar cred că ar trebui să scrieți \"se întindea pe covor\", ci nu \"se așeza pe covor\", căci întâmplările de mai departe nu ar fi avut loc dacă personajul ar fi stat în poziție așezată. Mai am o sugestie: în final să aruncați vreo două cuvinte, ca să rămână astfel: \"pe jos nu rămâne decât o gaură/ un gol în formă de cruce/ care vine la fix/ lui Dumnezeu și lumii/ îmbrățișați\". Scuzați-mă că am venit deodată cu sugestii, nu e politicos din partea mea, dar mă grăbesc să mă smulg din fața calculatorului, am treburi. Vă mai spun că am citit cu emoție, m-a impresionat omul care nu mai scrie ci se întinde pe covor și acoperă flăcările cu trupul său. Sper să mai citesc și alte \"Forme\" ale Dvs. Cu prietenie, tamara
Pe textul:
„Forme" de florin caragiu
Pe textul:
„vis cu penelopă și felinar" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Viscol între coaste" de Victor Țarină
Pe textul:
„aha" de Florin Branza
