Poezie
poem
1 min lectură·
Mediu
Există o oboseală a numelor
O sfîrșeală fără seamăn care se lasă, se lasă o vreme
Unindu-se, lipindu-se
Există un bici ori o morișcă ce ne șfichiuie sau ne învîrte pînă cînd plecăm de sub durere ori de sub vertij
Aflu tîrziu că a cunoaște e nimic și a recunoaște e aici, se întîmplă :
Doar văd, mă uit la calorifer și apoi pe geam la un copac.
E simplu să adorm, e mult mai simplu...
012.611
0
În rest, poemul are constatări și nu operează cu imagini. Ar fi fost mai puternic dacă lăsai doar biciul. Ce se întâmplă cu noi și cu un Bici care ne urmărește peste tot. Despre vertij s-a mai scris. E frumoasă și sintagma \"unindu-se lipindu-se\". Mai citim.