Irina Nechit

Portret de familie. Textul ar fi cam prea lejer, dar există aici niște versuri care îi dau greutate:
Am șters de pe mobil
Fotografia cu femeia în haine rupte
Care trage un cărucior plin de vechituri. Mai e și sintagma \"ființa umană\", ea salvează totul. salutare

Cele mai puternice texte pe mine mă lasă fără cuvinte. Nu prea pot comenta poemul Day 1, mi s-a blocat aparatul critic și toată potența verbală după seismul resimțit la lectură. Nu știu cine e Adela, nu știu dacă acesta e numele ei adevărat sau un pseudonim, dar îmi este foarte clar că are o forță a scrisului nemaipomenită și o artă extraordinară de a transforma suferința în frumusețe. Am să urmăresc seria Day cu sufeltul la gură, aș vrea să dureze cât mai mult, până vom ajunge la lumina unor Days în care autoarea ne va povesti despre fericirea ei. Pictez aici o stea umilă,
cu toată dragostea pentru tine,
ADELA,
mulțumesc și rămâi printre noi,
tama

Poate e vorba de o scurtă vacanță.
Eu îți doresc o vacanță cât mai odihnitoare, după care să ne revedem acoperiți cu bronz virtual sau real.
Sau e o glumă? Sunt de acord și cu o glumă.

Adela, te aștept!

Cu mare uimire și un fel de tristețe, Tama

Coșul cu afine, coșul cu păsări, de la aceste obiecte misterioase pornești să ne povestești despre un om tânăr dar care a gustat din cruzime și știe că poate oricând să dispară, însă nu dispare.
Ne aduci tipi foarte interesanți, ne faci să ne uităm la ei cu mai multă atenție și să învățăm câte ceva de la ei.
Foarte frumos fragemntul:
bozsy e chel de la raze
a petrecut șase luni în spital
printre alte capete chele
și halate imaculate

pe unele ar fi vrut să le mângâie
de aceea în spital bozsy avea
întotdeauna unghiile negre
Text de mare emotivitate, felicitări.
Cu drag, tama

Poem îmbibat de ploaie și de disperare veselă, halucinatorie, spectaculoasă, ce se vindecă doar prin scriere sau îngenunchere. Imagini foarte vii, ușor grotești, hiperbolizate, ce rămân totuși în zona întâmplărilor de zi cu zi, tragice sau năstrușnice. Începutul ar fi liric dacă nu ar fi de fapt grav, marcat de o durere implacabilă:

stropii se culcă pe spate
mîța vecinului îngenunchează în fața propriilor gheare

Autorul creează și sintagme insolite, ce-i divulgă libertatea în domeniul tehnic, de ex., \"flăcările se autopropulsează prin fum\".

Discursul e bine stăpânit, ideea se conturează clar, fiind urmărită cu insistență, până produce un efect zguduitor: mîțele cad pe spate
caii se-nfig în potcoave
și-n potcoave e frig, foarte frig,
pielea vecinului arde pe oase
moartea iese la suprafață pe trupul vecinului
Vedem și ironie, chiar sarcasm: \"scoate exact două căldări de apă\", iar finalul nu vrea să epateze, ci declară firesc scufundarea treptelor în \"lacrimi simple\" (!).
Așadar, ofer o stea acestei poezii despre o ploaie și o pisică oracol.
Mai citim, tama

Anișoara, aduci prea multe figuri mitologice în text, totul e prea simbolic și la un moment devine bombastic. Mai reușite sunt poemele în care te inspiri din realitate, din cotidian. Mi-a plăcut \"zmalțul urii din țara lui Uz\", ca sonoritate și invitație la descifrare.

Televizorul gândi că totul e o mare porcărie. M-a amuzat textul tău, am urmărit cu ochi voioși ce ne mai sugerează Undoiu. Și ce figură de stil - niște forme de cai! Mai scrie bazaconii de astea, se citesc ușor. Cu stimă, tama

Mă grăbesc să trimit o stea spre Absența care denotă prezența sfințeniei în puținele cuvinte pe care le are acest poem.
Artă curată, fără fumuri tehniciste sau generaționiste, poemul e pentru toți, amatori sau profesioniști, și pentru toate vârstele.
Dau notă înaltă pentru că textul nu e idilic. Îmbrâncirea îi adaugă o notă dramtică și veridică.
Felicitări!

Cornel Ștefan Ghica,
mă bucur că te-ai oprit să privești acest \"copil al fricii\", ne mai vedem.
Medeea,
mulțumesc frumos pentru că ai observat atmosfera de poveste din acest text și, în plus,
o stea de la tine mă onorează și mă face fericită pe azi.
O vară strălucitoare tuturor!

Mai am atâtea de învățat în \"știința construcției\"! Dar mulțumesc mult pentru cuvinte bune, vă doresc un august arhiplin de poezie.
Pe curând, tama

E un dor enorm aici, o tristețe în fața cerului \"care devine umbră\".
Iată o strofă frumoasă:
M-am usucat Lumină-n rugăciune,
Da\' n-am văzut, nici Doamne auzit,
Veniri de îngeri, de minune,
De plug cu corn de asfințit.
Deși tradițional, textul are în el ceva proaspăt, mai citim, tama

Pamflet scurt, amuzant, persiflare cu rimă. Mi-a plăcut versul \"Ligheane sparte, însemnând flotile\" și afirmația \"în aparență, lumea e vioaie\".
Nu e justificat titlul, \"Anatomică\".
Mai citim, tama

Abordezi intimitatea cu relaxare, cu mult curaj, mizezi pe limbajul firesc, pe oralitatea ironică. Văd și o undă de tragic în versul
m. e prost câteodată începe să creadă
că dacă ești a nimănui ești a tuturor
Mi-a plăcut începutul, dar cred că erau suficiente primele două versuri, cel cu colțul de cearceaf poate fi aruncat, a fost doar o părere fugară,
mai citesc, tama

E riscant să folosești sintagma \"miroase a portocale\", dar când ea se repetă obsesiv și e ca un refren, atunci merge, chiar place.
Textul conține adevăr, frică, transfigurare poetică, mie îmi pare reușit, doar că trebuie să arunci ultima strofă, cea cu dimineața, cafeaua, aleea. Un final bun e versul \"ne va ucide cu plăcere, întâi pe mine\". Cea mai puternică bucată:
miroase a portocale,
un râset de copil distruge liniștea.
te ridici pe vârfuri
cu bărbia plină de sânge.
Cu stimă, tama

Ofer o stea, pentru că aceasta e o poezie umană,
complicată dar nu știu cum resemnată, risc să afirm că e chiar trăită.
Produci emoție de la primul vers, \"îmi tremură mâinile, ceea ce fac mi se pare crud\", și până la finalul puternic și blând, \"întregul meu de carne
nu simte tremurul, nu transmite în exterior decât
zâmbetul care mă face mai liber, mai împăcat\".
Întregul de carne - foarte original, aș zice că e noțiune aproape filosofică.
Mi-au plăcut și epitetele, de ex., \"tăcere de lapte\", \"un tunel spre un stadiu inocent\".
Sigur, imaginea transformării obsesiilor în lumânări e cea mai tare în textul dat.
Felicitari, tama

Posteriorul femeii din acest poem l-a ajutat pe autor să afle ce înseamnă cu adevărat gloria literară. Patima de pe masa cu legume, în bucătărie, a fost și filmată și elogiată, mie îmi pare o banalitate, dar se vede că mai e un subiect fierbinte și atrage public. Numai bine, tama

Leonard, angoasa e perpetuă, mulțumesc de comentarii atente.

Paul Gorban, ai remarcat sinceritatea, fapt pentru care îți mulțumesc.

Răzvan, interpetezi cu inspirație un text, astfel el capătă valențe noi.

Ioana, copilul știe că realitatea e muritoare și frica eternă, mulțumesc pentru ideea ta.

O zi frumoasă tuturor, vă mai aștept!

Anni-Lorei, te rog totuși să verifici dacă e scris corect \"colș\". Poate e vorba de \"colț\"? O zi frumoasă!

Lucrătură fină, linii puține dar exacte, astfel că a ieșit un desen grațios, în tuș, personajul principal fiind un pod \"apăsat la capete\", un pod ce face legătura între cuvinte. Strofa pe care mi-o aleg drept model de artă poetică este:

ți-am făcut cu mâna
alexei
când închideai ochii
în tuș
Text despre trecere, dar având siguranța duratei, a rezistenței în timp, cu toate că întotdeauna \"uitarea nu are ore\".
Acest bilet de autobuz trebuie să poarte o stea, fiindcă i-am deslușit sclipirea de departe. Cu stimă, tama

Descopăr aici versuri strălucitoare:

aș putea să-ți desenez conturul inimii
aș putea să-ți îndes lalele între plămâni
să schimb cursul sângelui
să-ți leg corăbii de picioare

îți simt ochii prea vii azi
uite-i cum pulsează în nuanțe de roșu
ca fustele unei dansatoare de flamingo

E puternică emoția așteptării, atracția umărului bronzat, plimbarea \"absorbită de ziduri\".
Atenție la felinar și la dig, sună a stereotip.
Apoi e vorba totuși de dansul flamenco sau de pasărea flamingo? Corectați \"își plimbi trupul\", puneți litera \"ț\" la locul ei.
Vă mai citesc, cu stimă, tama