Irina Nechit

Ambii aveți dreptate. Ar fi un subiect pentru o lucrare mai amplă. Ninsoarea m-a inspirat brusc, așa că la început am făcut poemul, apoi mai văd.
Mulțumesc frumos pentru ecouri și pentru sugestii concrete.

Ela, eu sunt convinsă că Întîlnire sub omăt e curată poezie.

Pocnitura ca un ordin,
idee fericita pentru un poem expresiv, in care satira înseamnă veridicitate.
La mulți ani, la mulți bani și sa ne mai citim pe po.ro
Cu stimă, tama

Ritm de texte evanghelice, o înseninare acre provine din licori de vin curat, cu aur și credință în soarele ce a copt strugurii.
Mi-au plăcut în special versurile:
valul de vin și divin, scăpătat în opaiț, să îți spună ușor la ureche,
ești în van căpătat cu a razei lucire, în lumină trăiești ascet, nu pereche

bâlbâit din bulboana alburiului vin, mă închin odiseic faraonului ra,
ce era altădată peste vii prea puternic și cu vinul de aur el divin chiar era
Sunt zile în care divinul ne pare aproape, tu ai încercat să-l captezi în poezie, felicitări.
La mulți ani și ne mai trimiți texte pe monitor.
Cu prețuire, tama

Tensiunea poemului e în creștere, până se ajunge la o stare între delir și luciditate, între încântare și suferință. M-au impresionat mai ales versurile:
Câinilor care absorb aburii din canalizarea orașului
Cineva le aruncă o șiră descărnată.
Unul singur o prinde și o devoră,
Ceilalți îl urmăresc cu indiferență silită.
Simt în craniu un pește care înoată împotriva curentului
Îți urez un înot curajos împotriva curentului, mulți ani și o iarnă de basm.
Cu aplauze pentru poem, tama

Parte asta îmi place mult:
despre o muscă ce-și mânâncă în tihnă picioarele
sau despre un om ce moare fără nici o explicație

Aș fi vrut să scriu o poezie
în timp ce vorbesc de o oră și 10 minute la telefon
sau chiar când îmi spălam dinții și-mi curățam ochelarii
în timp ce mă pregătesc să adorm
sau în timp ce împătuream prosoapele
parcă atunci am cea mai multă inspirație
M-a cucerit spontaneitatea, concentrarea, vizualizarea lejeră a unei situații concrete ce are totuși subtext metaforic și eu cred că poezia fără metaforă e ca pământul fără ape. Acord o stea și îți urez un an fabulos!
Cu emoție, tama

Notă maximă pentru o imagine atât de vie a morții. Apreciez concizia, rezervele de energie latentă, furibundă, din interiorul versurilor, încordarea de arc și poantele elegante. Este aici poezie curată, creată în rezulatul elaborării, dar mai ales ca o continuare a inspirației. Ca etalon aleg rândurile:
am văzut-o gonind cu decapotabila
pe șosea
nu era nimic interesant
cîțiva castani se uscau

i-am suportat sîngele la un party
cu dintele spart l-am gustat
O stea în perioada stelelor de pe cer și din brazii ce sărbătoresc Crăciun și Revelion pe planetă.
Cu prețuire, tama

Mulțumesc pentru că ați remarcat unele calități ale acestei poezii,
va urez să rezistați invaziei poeziei din anul care vine și mulți ani, mulți bani, noroc și zăpadă pentru a vă aduce visarea.
Cu prietenie, tama

Un manuscris întreg, un tur de forță, alergare cu viteza luminii prin subiecte grave, spectaculoase, implacabile. Din fiecare bucată pot alege imagini sclipitoare, idei sălbatice, lacrimi prevertite în marmură poetică. Da, stai pe un piedestal de marmură, poete, având totuși pofta de a te mișca în toate direcțiile, cu energii furioase, pentru a ajunge la destinația pe care unul Dumnezeu o cunoaște. Felicitări pentru acest maraton superb, primește în dar o stea și urări de fericire!!!

Mureșan Dan Constantin, mulțumesc pentru că ai remarcat o \"altă rasă\" în poezia aceasta, încerc să fiu altfel în ceea ce scriu.
Petruț Pârvescu, peisajul este real și suprareal, deopotrivă, mă bucur de semnul tău.
Vă urez să treceți cu mult curaj peste cumpăna anilor și să fiți fericiți!

Mulțumesc frumos pentru sugestii iernatice, o să intervin în text, poate pănă la primăvară.
Vă urez sărbători foarte fericite.
La mulți ani și la multe poezii!
Cu emoție, tama

Mulțumesc frumos pentru comentarii!
Un Crăciun foarte fericit tuturor!

Vă mulțumesc pentru comentarii scurte și iernatice. Parcă stăm în jurul unei mese din lemn de nuc și ne vorbim în liniște. Cu urări de bine, tama

Formulări interesante, elegiace, de o naturalețe tristă:
taci așa cum am tăcut și eu
preț de câțiva oameni și n-am știut să-ți mai spun
Iernile nehotărâte sună bine în text, și imaginea cu lungimea inimii e delicioasă. Finalul cam declarativ, obișnuit - să ajung la vină iubind. Parcă aș dori ceva mai spectaculos la sfârșit. Îți doresc o iarnă cât mai hotărâtă! tama

Acesta poate fi un text autonom, poezie adevărată, cu reală originalitate și tensiune:
în așteptare
la margine de noapte
văd nuduri cuibărite
lângă umbre
mai încolo
câteva rotiri negre
de păsări căutându-și așternutul

Nu explicita, nu lămuri pe îndelete, fii atent la nopți și ceruri, să nu se înmulțească prea tare în versurile tale. O iarnă frumoasă! tama

De acord, Nicolae. Am modificat. Uneori incerc să fiu mai ironică decât pot fi și îmi denaturez propria identitate. Mulțumesc și sper să ningă.

Îți admir curajul și reveriile stranii, fuziunea bilogicului cu poeticul, imaginile insolite și curat lirice. De ex.:
de fiecare dată în jurul inimii
năclăit de sânge
un firewall ți se zbate înjunghiat

eu te-ncolăcesc cu picioarele și
mă arunc în lumea
ce-ți colcăie tandru în prostata senilă
Un final de toată frumusețea, cu un metisaj de violență și tnadrețe:
de aici
corpul meu mitralieră
te străbate
cu toate celulele-gloanțe

Felicitări pentru corpul-mitralieră și, te rog, acceptă o stea.

M-a făcut să stau cu poemul în fața ochilor versul cu \"mirosul corpului ei din ziua a treia\", m-a atras imediat scriitura simplă și implacabilă, ca o mărturisire în transă, ca o derulare de izbituri ce vin din interior. M-a impresionat sintagma \"ceva înăuntru\" din pasajul:
fiecare dintre ei are ceva înăuntru uneori nici
medicii nu-și dau seama despre ce e vorba
uneori radiografiile analizele nu ajută
uneori oamenii obosesc
pur și simplu nu mai vor să funcționeze
DE câte ori ne gândim \"gata, nu mai pot!\", iar Daria spune despre starea aceasta \"oamenii pur și simplu nu mai vor să funcționeze\". Scurt și la obiect, și ca o lovitură în figură.
Mi-a plăcut și virajul spre viziunea cu avionul în prăbușire, un fel de ieșire bruscă din textura de la care a pornit, dar spre o imagine care întărește ideea de cădere, de pericol, în plus, ironia privind casa guvernului și absurditatea celor 50 de măști de oxigem și 50 de veste.
Da, avioanele \"zboară tot mai aproape de pământ\" și e un șoc să știm că la un moment dat devenim mai albi decât pereții.
Textul are putere, expresivitate, ți-aș da o stea, însă te invit să privim stelele de pe cer și să mai scriem. OK?

Un vers de care o să-mi mai aduc aminte:
un tată cu somnul stricat veni-va copiii să-și bată
E un poem între noroaie și ninsoare, am gustat rimele și răsucirile de cuvinte. Mai citim, tama

Încă o poveste cu taine, cu temeri, presimțiri, pe care o citești cu o strângere de inimă. Frumoasă imaginea cu pruncii care luminează în brațele părinților. O interesantă răsturnare de situație în sintagma \"frig pe soclu\". Deci, probabil, povestea e spusă de un monument de pe soclu și astfel intrigă mai mult. Mieunatul primăverii - fain!