Irina Nechit

Imagine fenomenală:
numai cu o busolă desenată în palmă
Lucruri inedite, apar dintr-o pasiune reală pentru ireal, privite dintr-o perspectivă a călătorului ce nu poate fi oprit:
sus în odăile ochilor aș sta de vorba cu tatăl tău
el mi-ar povesti copilăria eu i-aș vorbi despre pietre
apoi am deschide ferestrele rotunde
și-am sări fiecare pe câte un nor
ca pe niște cai albi
și-am pleca fiecare în altă direcție lăsând în urma noastră
dâre albe în formă de aripi
ca și când tu nu ai ști nimic din toate acestea
Am o rezervă față de \"dâre în formă de aripi\", e prea \"poetic\". Am citit cu admirație, las un semn, tama

Îmi pare un poem foarte bun acesta:
ți-am mai spus de atâtea ori
pe șinele de cale ferată nu e loc pentru doi
sunt înguste, plictisite de atâția idioți
care-și vomită viețile năucite
într-o zi nu vor mai suporta
și-și vor lua lumea-n cap
vor fugi, se vor desprinde de pământ
ca mine, ca tine, ca unul fricos
care privește ascuns după perdea
trenul va trece prin mintea mea
până la inimă, care-l va primi ca o gară
Tot ce urmează sub aceste versuri comprimate, tulburătoare, se suprapune pe versurile de mai sus, le încarcă, imaginile se cam desfac în diferite direcții. E prima senzație la lectură, poate nu văd bine.
O zi frumoasă, tama

Partea ireproșabilă a textului e aceasta:
îndemnam o buburuză să zboare
nu înțelegea de ce buzele se răsfiră aiurea și în zadar
oricum zbura
fără să îi spun
În rest, lucruri comune, ceva ușor confuz, formulat tradițional, de exemplu, \"azi n-am să spun că îmi pasă pentru că ieri eram surd\".
A fost o părere subiectivă, cu stimă, tama

Apreciez claritatea, integritatea textului, are un ax, o coloană vertebrală, o construcție solidă și zveltă, autorul mai are grijă și de cititor, nu-l împroașcă lejer cu fraze, ci alege, se concentrează pe anumite cuvinte. Ideea e simplă, ni se spune cine de cine are grijă și unde ajung aceste categorii de oameni, unii în rai, alții în iad, alții la morgă, inevitabil, dar locul unde ajungi nu e după merite, ci după cum dă Domnul. Pentru această limpezire a discursului ofensiv, curgător, tumultuos, și pentru organizarea severă a versurilor pline de vitalitate, ofer o Stea.
Bucata excepțională e asta:
cei care au grijă de păsări ajung întotdeauna primii în rai
își leagă de fluierul picioarelor cîte patru perechi de porumbei
îi vezi prin aer ca niște clăbuci pe care nu-i ajungi niciodată

cei care au grijă de oameni merg întotdeauna în iad
cară în fiecare zi de la magazinul de jos pungi cu pîine și ouă
cînd ajung unde trebuie să ajungă foamea dispare
intestinele se transformă în undițe
Am o obiecție: la morgă nu vin niciodată crescătorii de păsări.
O zi frumoasă, tama

Ideea de pânză freatică e interesantă, ați scris cuvinte pe o pânză freatică și asta mi-a plăcut. Încă o expresie reușită:
îți va lua o viață de om
să sapi
În rest, reluări de motive cu \"izvor\", \"apă limpede\", stereotipuri. Mai citim, tama

\"Goana zăpezii\", frumos. Încercați un discurs mai complicat, la cele foarte concise și clare vă pricepeți. O să vă mai citesc, tama

Sunt o prezență constantă pe site, nu doar pe textele dumitale, nu voi intitia un club al fanilor lui Catalin, nu am chef.

Sorin Ene,
deși nu am înțeles foarte bine comentariul atât de ermetic, încolăcit în jurul propriului sens, vă mulțumesc frumos pentru cuvintele dvs. care mi-au părut încurajatoare.
Emil,
ai observat cu finețe niște lucruri și fiindcă ai avut răbdare să mi le spui, îți mulțumesc, ne mai citim,
tama

Emoție, candoare, cireși care înfloreau la comandă. Fulgurații cu-adevărat poetice. Am însă o întrebare. Cu cine s-a măritat până la urmă eroina lirică? NU cred că voi obține un răspuns, așa că las un semn de prețuire și spun pe curând, tama

Mă bucur de faptul că ai citit cu atenție și ai acceptat scriitura mea, găsind în ea poezie.
Cu mari mulțumiri, tama
Mai vino!

După atâtea ecouri favorabile și după ce colegii au remarcat multe dintre calitățile textului, trebuie să vin cu o Stea. Argumentele se văd în comentariile de mai sus. Adaug arta de a urmări lucid fantasmele, de a produce emoții, de a pune în lumină dureri adevărate, transformându-le în cuvinte și lăsând loc pentru speranță. Felicitări, tama

\"orașul sforăie
sub străzile deșirate\"
Viu, inedit, neobișnuit.
Dar Dumnezeu liniștit pe-o ureche nu e deloc original, mai căutați, poate găsiți altă soluție la o poezie \"cu bancomate în sânge\" (fain).
Mai citim, tama

Am reacționat imediat la:
Își privește rănile
ca pe niște fotografii vechi.
Textul, în general, repetă o idee, nu o inventează. S-a mai scris despre învingători plictisiți. Am citit totuși, iar \"caii orbi\" continuă să alerge. Plăcut galopul lor. Cu stimă, tama

Mitul Administratorului. Povestit pe îndelete, cu pasaje dure și cu unele figuri de stil, splendide. Am ascultat cu atenție relatarea despre blocul în care trăiește eroul liric, e pitoresc și îngrozitor, foarte tari imaginile cu câinii și șoarecii, mai ales aici:
te aștept îmbrăcat în foc sacru sau numai în cenușa celui care am fost

pantofii mi i-au ros șoarecii erau din piele
cureaua mi-au ros-o șoarecii era din piele
mi-a rămas pielea dar băncile de sub stâlpii din parcuri
râd în noapte ca niște dinți desenați orizontal
Am găsit și versuri cu totul extraordinare:
cartea noastră de identitate e dantura
ne vom prăbuși în gură cu rostire cu tot
M-a derutat \"închirierea copilăriei\", nu e foarte originală expresia, dar e voia autorului. Identificarea cu leagănul de plastic din crengi, tragică și minunată. Spoirea de la sfârșit? Mai puțin expresivă decât textul care e mai sus de acest final. Întregul însă emoționează, are virtuozitate și merită o Stea. Bravo, cu stimă, tama

Aleg versurile care îmi par foarte reușite: \"și-ntreaga mare lume mică
reflectă ochii tăi de pică\". În rest, rime grăbite și exagerări ce aduc a umor - \"plânge lacuri\". E un text umoristic? Mai citim, tama

Da, fluiditate, sunet, fascinație în raport cu zidul înspăimântător, de neclintit. Deocamdată nu pot pune o Stea, findcă mă deranjează, îmi pare în plus bucata care începe cu \"dar lumea noastră e spartă\" și se termină cu \"funcționează cu eclipse de lună\". În general, cam lungit, se împrăștie groaza pe care o ai în fața zidului. Asta e prima impresie, mai revin, tama

Eu cred că era mult mai puternic versul \"stând uimită și singură în mijlocul arenei\" ARENA e ceva original, în acest context. Camera e banală.
\"Te-au părăsit toate intențiile bune?\" Și atât? Doar atât și o ploaie de laude! Textul are coerență, autenticitate, o stare de melancolie, ceva ce se vindecă rapid cu muzică, dar nu e un poem excepțional. Dacă alții l-au văzut excepțional, să fie sănătoși.
Sper că poți fi obiectivă, Dana, și nu vei reacționa turbulent la cuvintele mele. Până la urmă scrisul e cel care contează, poezia contează, mai puțin confortul nostru, nu-i așa?
Cu toată simpatia, tama

Alberto,
stelele au altă destinație, la mine ajung rar din nu se știe ce motive. Mulțumesc pentru apreciere cu steluță invizibilă.
Ecaterina,
mulțumesc că ai observat \"micul personaj\" din poezie, el merită o nouă viață în poezie.
Ioana,
poemul chiar a pornit de la o \"liniște ciudată\", ai intuit precis.
Vă mulțumesc frumos și să mai citim cu toții poezie,
tama

Sugerez să lăsați din acest text o bucată, cu-adevărat poetică, nu savantlâcoasă:
Privesc prin perdeaua
cu arabescuri ale fumului
spre pătraturile policrome
ce formează imaginea televizorului
și îmi lipesc ochii de sticlă
țigara cade din scrumieră
Din astfel de fragmente puteți alcătui o serie, un ciclu, va ieși ceva bun, după părerea mea. Multă baftă, cu stimă, tama

Am reținut \"pulpele umflate de sare\" și \"crimele de pe acoperișul tavernei\". E delicios și \"opiumul subțire al erosului\". M-a derutat stilul prea răsucit, criptic, aveți probabil o pasiune pentru ermetism. Mi-a părut o soluție bună acel \"spațiul gol, umplut de pânze ușoare\". Vă urez multă baftă, cu stimă, tama