Irina Nechit
Verificat@irina-nechit-0020579
„Să caște luna de lene și nimeni să n-o audă.”
Născută pe Prut, în R.Moldova. Am nevoie de poezie.
Stil concis, clar, cu detalii care ilustrează ideile, de exemplu:
Parte a arsenalului simbolic, groapa, fântâna secată și pubela sunt leitmotivele pieselor, imagini alegorice ale degradării. Să putrezeasca fără groapă! e verdictul aplicabil într-o lume oricum în putrefacție, unde animalele ajung să se sinucidă dintr-o rațiune a insuportabilului superioară omului.
Bravo pentru cronică și să privim mai des gropile din tavan!
Cu stimă, tama
Pe textul:
„Groapa din tavan" de heghedus camelia
Recomandatnu răspundem la ușă. poate că suntem morți în apartamentul de bloc. vecinii se întreabă ce-o fi cu noi. doar ei știu că suntem întârziați aici în apartamentul nr 1
Un fel de poezie neagră, care ascunde lucruri teribile. Bun subtitlul pre_text.
Mai citim, tama
Pe textul:
„apartamentul nr. 1" de ioana negoescu
Am îndoieli față de \"cadavrul zilei\", e prea metaforic. Poezia, astăzi, vrea să scape de metafore.
Încă un vers excelent: \"acolo se stă pe zimții cuțitului\".
Cu stimă, tama
Pe textul:
„frigul serilor" de Madalina STATE
si dimineața rece
acoperă toate corpurile...
M-au cam deranjat englezismele. Ce-ai fi scris în locul lor?
Mai citim, tama
Pe textul:
„Cold" de Florin Hulubei
deși împușcată în 2 locuri fragede
Îmi plac firescul, oralitatea, surpiza din frazele
beatrice se urcă-n troleu și răsare. lasă, era 74
Bună poanta cu stalin, un stalin argotic și frumos expediat la pubela istoriei.
Mai citim, tama
Pe textul:
„stalinskaia" de felix nicolau
M-a impresionat bucata:
ficatul e fericit
pot să-l pipăi cu mănuși de plastic
scroll
scroll
to divinity
mă dezlipesc de piele
bărcile azi nu mai vin
de când locuiesc în tine
marea a secat
Am rezerve față de visul prăbușit care zace pe trotuar, e cam artificial.
Mai citim, tama
Pe textul:
„Opium tea" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„Jazz in albastru" de Ioana Geier
Cu stimă, tama
Pe textul:
„România în cârje" de Anni- Lorei Mainka
luni siameze vorbesc japoneza
cu dorurile noastre
le prindem căderile în lacrimi pătate cu noroi
ca un răsărit în vestul mult prea întunecat de orașe
Și aici văd curaj, originalitate:
pofte de pictori înmuiați în var
fără să atingă pânza cu mirosul cu văzul cu tactilul
doar explicând sensul piruetei în culoare
Totuși, e riscant să abordezi teme prea generale, prea despre întreg universul. După mine, concretul e mai interesant, mai viu, mai palpabil.
Oricum, mai revin, cu stimă, tama
Pe textul:
„big fish - note de poveste" de carmen nicoara
Și după ce au rupt din ei și pâine,
În posturi lungi - morminte reci, și frânte,
Dar încă vii, târându-se spre mâine -
Le-a mai rămas încă-un canon: SÃ CÂNTE
Am citit acest text ca pe un pamflet, dar și ca pe o invocare a forțelor cerului, chemate să aducă lumină pe pământ.
Pe textul:
„Canon de post" de Jianu Liviu-Florian
auzi copacul copilăriei noastre cum crește încet
cum leagănul pentru care ne certam
se depărtează de noi
Mi-au plăcut adâncirile în imaginar și decolările spre cerul de toamnă, precizia cu care descrii o stare, talentul de a crea o atmosferă.
Imagini care se rețin:
iar păsări de pradă așteaptă pe stâlpi
vântul;
vezi cântecul orașului în fiecare bucată de asfalt
cum se scurge pe sub tălpile ruginite ale bocancilor
Desigur, e bun și finalul. Dar atenție la clișee, de exemplu \"apoi liniștea să cuprindă iarna ce va să vină\". Multă baftă poetică!
Mai citim, tama
Pe textul:
„November spleen" de Marius Surleac
noaptea care vine
re vine ri
acasă eu
și
motanul
Există însă o confuzie între pisică și flori ucigașe. De ce ucigașe? Poem cu întrebări. Mai citim, tama
Pe textul:
„o rutină de vineri" de carmen nicoara
Pe textul:
„rupții de oase" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„secvență" de Vasile Mihalache
Știm și franțuzește. Bun anunț.
Pe textul:
„Comedia Franceză la București" de Radu Herinean
RecomandatFemeie,
nu mai dormi
după jurnalul de la ora opt
Demult n-am citit o poezie atât de laconică, frustă, directă, inventivă, rotundă, cu un superb turn în final, un turn în care pururi bate Gongul. Teatral, dar foarte sincer și mesajul e cum nu se poate mai clar: ieșiți din case, din voi înșivă, căci timpul curge și e pe terminate.
Stea,
cu emotie,
tama
Pe textul:
„Mesaj de la un necunoscut" de Ioana Geier
printre streșini nopțile tot mai multe
tot mai umede
nepăsătoare
Îmi place că e un text nepretențios, emotiv, dar aș fi dorit să-mi descrieți mai detaliat \"Hotelul\" acesta dintre două lumi, un hotel fabulos.
Pe textul:
„Hotelul dintre cele două lumi" de Octavian Miclescu
Strălimpede, cu tăișuri licărind pe sub cuvinte, cu pauze de respirație între imagini proaspăt găsite, cu autoironie în versurile
Adorm ca un cioban
cu urechile ciulite
în mijlocul turmei sale.
Veioza, dulapul, umerașele,
covorul, măsuța,
scrumiera, coșul cu
trei mere ascultătoare.
Curajul de a scrie un poem \"ascultător\", pe care l-ar asculta cu plăcere oricine în lectura autorului, căci are oralitate, precizie, finețe și claritate. Eu aș scoate ultimul rând, cel cu radioul, aș lăsa doar
Mă trezesc
lipit cu spatele
de credinciosul meu câine
Ei și ce dacă nu aveți câine în casă, vă puteți imagina că îl aveți. Stea.
Pe textul:
„Ca un cioban" de Lucian Pop
Am citit cu emotie, tama
Pe textul:
„Timbru*" de Djamal Mahmoud
corpul
cu spuma lui de rășină
are nevoie
să iasă ceva frumos din el
ca la floricelele de porumb
Nu știu ce să cred în privința legăturii foarte strânse între mâncare și iubire din strofa a patra, cea cu intratul și ieșitul, riști să pari inestetic.
Ultima strofă, excepțională, mai ales când, privind verdele semaforului, îți vin în ochi cetini de brad.
Titlul ariceală e o glumă, probabil.
Încântată de lectură, tama
Pe textul:
„ariceală" de ștefan ciobanu
