doar umbra mea

\"mă adăpostesc îndărătul cuvintelor\" e cam banal
Prezența veninoasă a iubitului (?) contrastează straniu cu sărutul răcoros.

Cortina ochilor, sărutul de adio, neantul nuteteme... ai schițat o despărțire calmă, resemnată, luminoasă. Plăcut.
Ca și exorcizarea spaimei prin vizionarea filmelor horror.
Ca și seara amazoniană, fierbinte...
Mă atrage stilul tău natural, fără scremete, fluid.

Păi până la urmă eu sunt șarpele veninos aici...:)Contrastele sunt artificii, umbra și cortina -camuflajul. Joc al aparențelor.
Am reținut observațiile tale, dar și aprecierile...

\"...lăsând grea cortina irișilor să cadă peste neantul tocmai creat sunt doar o iluzie,...
în seara asta atât de caldă încât seamănă cu
un curent amazonian eu continuu să mint...\"
as mai spune ceva, dar si eu, ca si tine, mai bine...

Irina... \'acele veninoase\' creeaza o lume adevarata a poeziei. subtil si alb moartea apasa iubirea.
interesant.
Marian

Ioan, ești un adept al ambiguității, să înțeleg :) Mai bine citim și înțelegem ce vrem. De asta e poezia.

Marian, interesantă e și interpretarea ta. Chiar îmi place ce ai evidențiat.

fara suparare, singurele versuri care mi-au atras atentia sunt: sunt doar o iluzie, umbra nuteteme mă cheamă/eu am murit. In rest textul este ca un film comercial la care mananci floricele.

Ionuț, mulțumesc pentru observațiile tale la obiect :)) În ultimul timp citesc romane de Steven King, cine știe...poate m-au influențat. Te mai aștept.

sa stii ca ma mananca mana sa-ti dau o stea pentru o chestie care m-a fascinat de-a dreptul: \"umbra nuteteme\". daca vedeam textul cand era postat ii dadeam atunci acum insa e cam tarziu si nu pot doar de incurajare. nu e vorba ca umbra nuteteme e singura chestie misto din textul tau insa este singura chestie deosebita sa stii. am senzatia ca poti scrie orice-n textul asta, atata vreme cat exista \"umbra nuteteme\" esti tare.

Multumesc oricum pentru aprecierile tale :) Poate vor mai fi si alte ocazii, umbrele tot revin...Indiferent daca ne temem de ele sau nu.