la măcelăria poporului

știi foarte bine că nu am nimic să-ți dau

știi foarte bine că dacă suni nu voi răspunde

te voi lăsa să plângi lângă telefon, să te rogi ca el să prindă suflet și să-ți vorbească în numele meu

te voi lăsa să te zgârii singur, să te îmbraci cu ciorapii mei să mă cauți prin baie, să aluneci beat în cele mai albe coșmaruri

nu-ți voi răspunde, nu te voi căuta

nu voi fi nici mireasma ta, nici putregaiul din mâini,

mâine nici aZi, nici ieri

în albumele cu poze nu exist, în oglindă nu mă prind, în pereți nu se aude numele meu scris invers

doar pe 24 de peceți aflate la capătul pe care nu-l înțelegi,

știi foarte bine că nu am nimic să-ți dau pentru simplul fapt că dacă m-ai căutat dacă m-ai sărutat

dacă m-ai prins, dacă m-ai surprins, a fost ceea ce eu am lăsat doar în urmă

a fost doar ceea ce eu am scăpat

am fost o dâră roșie

am fost amândoi la măcelăria poporului

a fost lesa, a fost piciorul, a fost doar degetul pe care ți l-am întins.