nimeni nu știe

ceva ce nu te doare, un fel de tablou ciobit o existență firavă, la limita ploii fiecare zi cu păsările ei cenușii, cu romanele ei tot atâtea prognoze meteo, amestecând banalitățile într-un fel de artizanat ieftin, ceva ce nu te doare poate fi demonstrat, pipăit, justificat, toată lumea e de acord cu tine, tot atâtea capete surde molfăindu-ți orele ca pe hrana zilnică, îți umplu sacoșele cu carne, vei ajunge să cari și tu saci însângerați până la lift, cadavre sacrificate pentru confortul tău până când nimeni nu știe până când.